2 februarie 2010maria581-225x300

În cartea  „Dincolo de Marea Barieră” nu am prezentat o serie de fenomene şi de experienţe extraordinare. Nu aceasta era intenţia mea. Descriind cititorilor experineţele trăite, am dorit să prezint multe elemente utile pentru a arăta că tot Universul se mişcă înspre Isus Cristos, în aşteptarea ca întreaga Creaţie să fie reunită în El. Cei care Îi aparţin lui Cristos, cum sunt îngerii, sfinţii, sufletele din Purgatoriu, oamenii fideli lui Dumnezeu, de pe Pământ, cât şi de pe alte planete, trebuie neapărat să trăiască uniţi cu Cristos pentru a-şi putea împlini misiunea în favoarea întregii omeniri.

Noi toţi, odată cu viaţa, primim şi o misiune de împlinit. Ceea ce suntem şi facem alcătuiesc identitatea noastră. Dar misiunea noastră nu se poate împlini dacă nu suntem uniţi cu Cristos. Despărţiţi de El, pierdem orientarea, şi, nu arareori, ne trezim făcând lucruri deşarte, cu toate că avem bunăvoinţă. Riscăm, deci, să împlinim multe lucrări în Numele lui Dumnezeu, însă nu lucrarea lui Dumnezeu. Isus ne-a avertizat când a spus: „Fără Mine nu puteţi face nimic” (In 15,5).

Suntem chemaţi la uniunea mistică cu Cristos. Aceasta nu este o experienţă extraordinară rezervată numai câtorva suflete alese, ci este etapa obligatorie pentru fiecare creştin, punctul de plecare şi, în acelaşi timp, de sosire al drumului nostru; uniţi cu Cristos, experimentăm ce înseamnă viaţa în Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Despre aceasta vorbeşte Sfântul Apostol Paul în Scrisoarea sa către Galateni în care afirmă: “Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine; şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

 La uniunea mistică se ajunge numai prin dăruirea noastră sinceră şi liberă lui Dumnezeu întru Cristos, prin Preacurata Fecioară Maria.

Pot da mărturie că Arhanghelii, mulţi sfinţi, ca şi fraţii de pe alte planete fidele lui Dumnezeu cu care am avut harul să comunic, mi-au repetat mereu acest lucru: în Univers, nimic nu ar putea exista separat de Isus Cristos. Puterea gândului Său pătrunde întreg Universul. Şi Satana trebuie să dea socoteală imensei puteri a lui Isus Cristos, şi va fi învins definitiv de Cristos la sfârşitul timpurilor. De aceea, fiecare instrument devine un instrument al lui Dumnezeu dacă este unit cu Isus Cristos.

 În Univers există o fiinţă unică prin ceea ce este şi prin modul de a acţiona, al cărei rol este fundamental pentru cei care doresc să ajungă la uniunea profundă şi sinceră cu Isus Cristos. Este vorba de Preasfânta Fecioara Maria, Mama lui Isus Cristos şi a întregii omeniri, Regina Universului, venerată ca atare nu doar pe Pământ, ci şi pe planetele ale căror omeniri au rămas credincioase lui Dumnezeu.

Trăind în uniune mistică cu Cristos prin Sfânta Fecioară Maria, se recuperează pe deplin valorile fundamentale ale vieţii creştine, atât la nivel de indivizi, cât şi la nivel de comunitate. Două dintre aceste valori, primesc într-un mod special noi dimensiuni: preoţia împărătească (care aparţine poporului lui Dumnezeu) şi relaţia dintre bărbat şi femeie, care devine armonios în unitate și complementaritate.

Pentru a înţelege mai bine misiunea Sfintei Fecioare Maria, vă prezint acum un mesaj în care Isus mi-a vorbit despre Mama Sa, ca despre Comântuitoarea omenirii. Este din data de 22 martie, 2008, Sâmbăta Mare:

“În această zi, voi comemorați punerea Mea în mormânt, odihna mea de după pătimire. Dar eu doresc să vă aduc în atenţie figura Mamei Mele, care în aceste zile este invocată ca Mamă Îndurerată. E adevărat că Mama Mea era Îndurerată, şi nu avea cum să nu fie în astfel de condiţii. Aspectul uman era prezent în Mama mea, aşa cum era şi în Mine, întrucât eram Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Cu toate acestea, aş dori să vă invit să treceţi peste aspectul uman al durerii şi să o veneraţi astăzi pe Mama mea şi a voastră nu ca “Îndurerată”, ci ca pe “Comântuitoarea omenirii”, cea care în Univers a deschis calea către uniunea mistică cu Mine.

Când am murit pe Cruce, în jurul meu nu era nimeni care să se unească cu jertfa Mea în afară de mama Mea. Femeile, apostolii, Mă iubeau, fără îndoială, dar nu înţeleseseră ce se petrecea înaintea ochilor lor. Nu primiseră încă ungerea Spiritului Sfânt pentru a putea înţelege pe deplin ce înseamnă a se oferi pe sine Tatălui, în uniune cu Mine. Aveau să înţeleagă mai târziu.

Mama Mea, în schimb, era pregătită pentru asta;trebuia să fie, pentru că Eu nu puteam muri singur pe Cruce. Trebuia să-i unesc cu jertfa Mea pe toţi aceia care de-a lungul secolelor aveau să Mi se dăruiască. Maria a fost prima fiinţă umană în Univers care s-a unit perfect cu sacrificiul Meu de pe Cruce şi care a participat deplin la Învierea Mea. Mama Mea a fost prima fiinţă vie care a împlinit împreună cu Mine Trecerea Pascală. Toţi ceilalţi au făcut-o împreună cu Ea, prin mijlocirea Ei, după Ea. Chiar şi omenirile de pe alte planete, credincioase lui Dumnezeu încă de la Creație, care au însoţit cu  rugăciunea lor drumul Meu pe Pământ, s-au unit cu Maria în momentul morţii Mele pe Cruce. De aceea omenirea nu va putea să se unească cu Mine altfel decât prin mijlocirea Mariei. Trecerea prin Inima Sa Neprihănită este obligatorie pentru toţi cei care doresc să ajungă la uniunea mistică cu Mine. Mama Mea este cea care a deschis calea, prima creatură care a ajuns la uniunea perfectă cu Mine pe Cruce, dincolo de Cruce, pentru veşnicie. De aceea Ea este Comântuitoarea omenirii şi de aceea omenirea trebuie să apeleze la Ea.

Acest lucru nu este înţeles pe Terra: Maria Comântuitoare îi scandalizează pe mulți. Cu mare durere observ că există o parte a Bisericii care se opune Mariei, cu toate că aparent o invocă. Cu buzele o laudă, dar cu inima o resping. Chiar şi mulţi preoţi îi îndepărtează pe creştini de Maria, sub cele mai variate justificări. Dar eu vă spun că a-i împiedica pe cei mici să ajungă la Maria, echivalează cu a-i împiedica să ajungă la Mine. Acesta este un păcat grav! A-i scandaliza pe cei mici împiedicându-i să ajungă la Mamă este un mare păcat! Vă repet: nu puteţi să vă uniţi deplin cu Mine fără Maria.

Căutaţi-o pe Mama mea şi a voastră, vorbiţi cu Ea şi vorbiţi despre Ea. Străduiţi-vă să O vedeţi în lumina adevărată, lumina Spiritului Sfânt, de Care Ea este plină. Nu o mai consideraţi doar Mama copleşită de durere pentru pierderea Fiului său. Priviţi-o ca pe Mama Comântuitoare, toată pură, toată Sfântă, Mama puternică, unită cu Fiul, pentru a-i fi alături omenirii de-a lungul secolelor pe calea mântuirii, arătând fiecăruia direcţia corectă.

În Mama Mea, înaintea oricui altcuiva, S-a întrupat şi a devenit vizibilă Trecerea Mea Pascală de la moarte la viaţă. Prezenţa Ei în mijlocul apostolilor a fost fundamentală: după ce au primit Spiritul Sfânt, apostolii şi discipolii au înţeles totul, însă prin Maria au intrat pe deplin în sacrificiul Meu şi s-au unit cu Mine.

Maria a devenit astfel Mama omenirii sub Cruce, în momentul în care S-a unit cu sacrificiul Meu. Ea a deschis întregii umanităţi calea către uniunea cu Mine, pentru că a generat omenirea nouă, al cărei început este preoţia, fiindcă noul popor este un popor sacerdotal. Un popor care, după exemplul Mariei, cu Maria şi prin mijlocirea Mariei, s-a unit cu sacrificiul Meu pentru a intra în Învierea Mea. Deci, este clar că fără Maria, preoţia comună (împărătească) şi cea ministerială nu-şi pot atinge plinătatea.

Lucrarea lui Dumnezeu Tatăl, prin Mine, este lucrarea care se întrupează. Tatăl M-a trimis pe Terra şi aici M-am întrupat; prin întruparea Mea am adus în mijlocul oamenilor voinţa Tatălui. Şi opera Mea trebuie să se întrupeze pe Pământ, şi în  cine trebuia să se întrupeze înainte de toate, dacă nu în  Maria, mama Mea? Ea este Cea care a dat viaţă corpului Meu, nu este oare tot Ea cea care trebuie să transmită viaţa şi Trupului Meu Mistic?

Vă spun şi că intrăm în nişte timpuri în care prezenţa femeii în poporul lui Dumnezeu trebuie să-şi găsească locul cuvenit, pentru că femeia este cea care generează, poartă în sine principiul vieţii. Nu poate exista bărbatul despărţit de femeie. Nu mai poate exista misiunea unui bărbat de unul singur, a unei femei de una singură, sau a unui bărbat şi a unei femei care trăiesc împreună dar care în interior sunt separaţi unul de altul, cum din păcate se întâmplă în atâtea relaţii. Femeia de pe Pământ se află într-o situație dificilă: neînţeleasă, exploatată şi maltratată, nu şi-a găsit încă locul, nici măcar în Biserică.

Legea vieţii spune că Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia şi le-a poruncit să crească şi să se înmulţească. Nu era vorba doar de îndemnul de a se uni pentru a procrea şi a menţine astfel specia umană. Era vorba de ceva cu mult mai măreţ: era dorinţa lui Dumnezeu ca bărbatul împreună cu femeia să ocrotească şi să promoveze viaţa în toate formele sale şi s-o transmită întregii Creaţii. Viaţa este fundamentul Universului; ea provine de la Dumnezeu, ca dar al Său, şi poate fi transmisă doar prin bărbatul şi femeia uniţi cu Mine, uniţi în Mine, în  Inima Mariei. De aici izvorăşte şi misiunea întregii omeniri, care ar fi trebuit să fie de la bun început şi pe care păcatul originar a denaturat-o: stăpânirea Universului alături de Dumnezeu, dând viaţa divină tuturor creaturilor. Reflectaţi, bărbaţi şi femei de pe Terra, vedeţi cât de departe sunteţi de toate acestea şi ce mizerabilă este condiţia voastră!

Eu doresc să înţelegeţi cum Inima Mea şi Inima Mamei Mele sunt una. Precum am fost uniţi pe Pământ, aşa suntem uniţi şi în ceruri. Eu v-am dăruit-o pe Mama Mea; dând-o lui Ioan,   i-am dat-o fiecăruia dintre voi şi întregii omeniri, nu doar celei de pe Pământ. Continui să   v-o dau ca model, ca scut, ca Cea care vă asistă în toate, căreia i vă puteţi adresa aşa cum vă adresaţi Mie.

Ea vă iubeşte aşa cum vă iubesc Eu. Împreună cu Ea veţi face minuni! Şi nu uitaţi de Sfântul Iosif al Inimii înflăcărate, tatăl Meu pământesc, dreptul prin excelenţă. Nimeni nu a fost drept ca el, dreptatea lui s-a dovedit superioară multora,iar puterea spiritului său e imensă.

Maria şi Iosif sunt pentru voi mamă şi tată în drumul vostru, aşa cum au fost  pentru Mine, şi lor doresc să vă încredinţez.

 Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit.”