de Tomislav Vlašić

prima parte

A conştientiza realitatea Universului

Dragi cititori,

doresc să încep cu voi o serie de aprofundări, referitoare la  aspectul dinamic al faptului „de a fi lumina Universului”, pe care am intitulat-o: „Drumul pentru a fi lumina Universului”. Voi încerca, în mai multe prezentări, să vă ajut să creşteţi până la deplina realizare a noastră şi a întregului Univers în lumina eternă.

Voi încerca să simplific şi să fac mai accesibil ceea ce v-am comunicat în aceşti ani, prezentând totul sub forma unui drum.

  1. Experienţele şi fenomenele referitoare la viaţa în Univers s-au înregistrat pe parcursul întregii istorii. În ultimele decenii, totuşi, ele par să se fi intensificat: se multiplică şi reperările de astronave, contactele cu aşa-zişii „extratereştri”, profeţiile şi experienţele mistice ale multor persoane.

Contactele cu extratereştrii diferă foarte mult între ele. Dumnezeu trezeşte omenirea de pe Pământ la conştiinţa realităţii imense care o înconjoară, pentru a ajunge să fie parte din această realitate. Această conştiinţă reprezintă un progres pentru omenire şi duce la alegerea unei atitudini constructive în favoarea întregului Univers.

În toate aceste experienţe, însă, lipseşte adesea un fir conductor, care să le poată clarifica şi acorda între ele, pentru a indica omenirii drumul corect de întoarcere la armonia primordială.

2. Experienţa trăită de mine în aceşti ani, împreună cu Stefania Caterina, a revelat Universul în complexitatea sa şi a indicat calea care conduce toţi oamenii şi toate creaturile la deplina realizare prevăzută de Dumnezeul Trinitar şi Unic. V-am vorbit deja despre multe lucruri şi, prin intermediul acestui site, vă vom vorbi şi despre altele, în viitor; totuşi, e bine să facem o scurtă trecere în revistă a trei aspecte importante ale revelaţiilor primite:

– Ne-a fost revelat că există trei Universuri, şi aceasta datorită deciziei primordiale a omenirii. De fapt, la început Dumnezeu crease un singur Univers, în care ar fi trebuit să trăiască o singură omenire. În urma păcatului originar al unei părţi a omenirii, Dumnezeu a transformat întreaga Creaţie pentru a corespunde diverselor alegeri ale strămoşilor şi modului de viaţă pe care aceştia l-au îmbrăţişat. Astfel, s-a ajuns la trei Universuri: Universul Superior, în care trăiesc omenirile fidele lui Dumnezeu, Universul Mijlociu, în care se găsesc omenirile care au rămas indecise între Dumnezeu şi Lucifer, şi Universul Inferior, populat de omeniri răzvrătite faţă de Dumnezeu, între care şi cea de pe Pământ. Omenirea de pe Alfa Centauri reprezintă o excepţie: cu toate că era fidelă lui Dumnezeu, a acceptat să trăiască în Universul nostru Inferior, pentru a fi aproape omenirilor mai slabe şi pentru a le ajuta.

– Aceste trei Universuri prezintă diferenţe semnificative între ele. Aceasta se datorează spiritului oamenilor care le populează şi care influenţează fiecare Univers, dat fiind că Creaţia suportă consecinţele alegerilor oamenilor, după cum am subliniat.

 Universul Superior e mai aproape de Marea Barieră Cerească. E caracterizat de o mare armonie: diversele planete sunt primitoare, natura e superbă, nu există catastrofele naturale. Oamenii comunică uşor între ei şi interplanetar, pentru că se iubesc. Nu există distanţele interioare, rivalităţi sau diviziuni; de aceea, şi distanţa fizică e redusă. Aceşti oameni posedă vaste cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice şi sunt în măsură să străbată toate cele trei Universuri.

În Universul Mijlociu, distanţele între planete cresc. Oamenii sunt mai reci şi indiferenţi, nu se caută între ei şi menţin o anumită distanţă între o planetă şi alta. Încearcă să fie corecţi, pentru a nu izbucni războaie pe propriile planete, dar războaiele interplanetare există. Cunoştinţele lor, cu toate că sunt însemnate, nu pot fi comparate cu cele ale omenirilor fidele; se mişcă destul de mult în Universul lor şi în cel Inferior, dar nu sunt capabile să acceadă în Universul Superior. În Universul Mijlociu natura este mai puţin docilă şi adesea se răzvrăteşte faţă de om.

În Universul Inferior, în care ne aflăm şi noi, distanţele între planete sunt enorme, adesea de nedepăşit; umanităţile de pe diversele planete se ignoră reciproc, sau se luptă între ele. Cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologice ale acestor oameni sunt foarte reduse şi de aceea ei nu pot explora spaţiul decât limitat, şi nu pot să pătrundă în alte Universuri. Universul Inferior e caracterizat de o natură ostilă, supusă marilor cataclisme, atât pe diversele planete cât şi în spaţiu: cutremure, inundaţii, explozii stelare, căderi de meteoriţi, furtuni solare şi aşa mai departe. El prezintă şi o altă caracteristică ce nu se întâlneşte în celelalte două Universuri, şi anume expansiunea: galaxiile se îndepărteză tot mai mult unele de altele, fapt pentru care acest Univers se extinde încontinuu. Sfântul Arhanghel Rafael vorbeşte despre expansiune şi reflexie a dezagregării interne ce caracterizează omenirile din Universul Inferior, divizate în ele însele şi între ele, şi care se repercutează asupra Creaţiei.

– Ne-a fost prezentată şi o pagină neagră a istoriei omenirii: hibridarea fiinţelor umane. În zorii istoriei omului, omenirea unei planete din Universul Inferior, aliată cu Lucifer, a început să facă o serie de experimente genetice care ar fi trebuit să ducă la crearea în laborator a unor rase hibride, capabile de acţiuni nemiloase, cu care toate omenirile ar fi trebuit să se confrunte.

Aceste fiinţe hibride au fost create pentru a fi capabile să reziste la condiţiile extreme; de aceea, au fost utilizate ca forţe armate, ca forţă de muncă, ca exploratori ai Universului, până când s-au răzvrătit faţă de „creatorii” lor şi au devenit populaţii autonome; dintre acestea, amintim reptilienii, despre care se vorbeşte adesea.

Hibrizii au fost creaţi şi sunt încă prezenţi pe multe planete, inclusiv pe Pământ; caracteristicile lor fizice, special studiate în laborator, le permit să se mimetizeze şi să se amestece cu diversele omeniri. Cu toate astea, acţiunea lui Dumnezeu, menită să reunească în Cristos toate lucrurile, va scoate la lumină şi existenţa acestor fiinţe, le va determina să se manifeste. E, deci, important să ştim despre existenţa acestor fiinţe, pentru a fi pregătiţi şi pentru acest tip de evenimente. Vom vorbi mai pe larg despre acest subiect, care este delicat şi care ne angajează în calitate de  creştini, să colaborăm cu acţiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu este îndurător şi, cu siguranţă, nu doreşte să distrugă pe nimeni, nici chiar aceste fiinţe nenorocite, a căror naştere este rodul cruzimii unor oameni, al setei lor de putere şi al folosirii greşite a libertăţii.

– În faţa acestei pagini negre a istoriei, se află o pagină cu totul luminoasă: prezenţa omenirilor fidele lui Dumnezeu, care nu au comis păcatul originar. Ele trăiesc în relaţie strânsă cu îngerii şi colaborează cu ei spre folosul întregului Univers. Sfinţenia şi integritatea acestor oameni fideli a constituit contrabalansul pentru răutatea multor altora; rugăciunea lor puternică şi acţiunea lor în sintonie cu îngerii au fost de imens ajutor umanităţilor mai slabe, ca a noastră.

– Toate omenirile din Univers, nu doar cele fidele de la început, sunt chemate la sfinţenie, pentru că toţi sunt fii ai lui Dumnezeu; sunt chemate, de asemenea, la comuniunea cu îngerii. Dumnezeu doreşte să-i lumineze pe toţi, să-i conducă pe toţi la cunoaşterea legilor Sale. Din păcate, mulţi oameni dau dovadă de o atitudine distructivă şi egoistă, cu care se autolimitează. Astfel, Dumnezeu nu poate să le sporească cunoaşterea, pentru că ar folosi-o rău, făcând să crească decăderea şi distrugerea.

 3. De ce se ascunde realitatea Universului?

Puternicii  Pământului ascund sistematic informaţiile privind prezenţa altor umanităţi în Univers; nu ţin cont de mărturiile celor care le-au văzut şi le-au auzit. Preferă să arate ceea ce le convine lor, folosindu-se de romane sau de filme   ştiinţifico-fantastice, pentru a distrage populaţia şi pentru a devia atenţia de la adevăratele fenomene. Astfel creează  o mare confuzie în omenire.

De ce se ţine sub tăcere prezenţa omenirilor credincioase lui Dumnezeu?

Aceşti oameni fideli lui Dumnezeu s-au prezentat în diferite ocazii chiar şi puternicilor Pământului şi conducătorilor religiilor, pentru a spori cunoaşterea Universului şi pentru a ajuta omenirea de pe Pământ aflată în dificultate; nu lipsesc mărturiile legate de acest fapt. În majoritatea cazurilor, însă, mass-media prezintă extratereştrii răi, ameninţători, degradaţi, deformaţi; astfel, trezesc în persoane neîncrederea, frica, ostilitatea faţă de posibile forme de viaţă în Univers. De ce?

Cum sunt prezentaţi îngerii? Când nu se neagă existenţa lor, le este prezentată o falsă identitate. Adevărata lor identitate e cea de spirite pure, care trăiesc în perfectă comuniune cu Dumnezeul Trinitar şi Unic şi-L slujesc cu fidelitate. Manifestarea lor autentică, care este în acelaşi timp slujirea omului şi a Creaţiei, constă în revelarea luminii şi a vieţii lui Dumnezeu. Unele persoane sau anumite mişcări  care nu-L recunosc pe Isus Cristos, descriu îngerii ca fiind entităţi nedefinite, figuri frumoase care pot fi prezentate şi mutate încoace-încolo după bunul plac, după voinţa omului. În acest fel se înşeală pe ei înşişi şi pe alţii!

Creştinilor, de ce ascundeţi şi voi realitatea Universului? Isus a dorit ca creştinii să fie lumina lumii (Mt 5,13). Adesea, însă, cu incoerenţa şi cu superficialitatea lor, mulţi creştini au manifestat întuneric şi stricăciune, asemenea celor care-l resping pe Dumnezeu. Pentru acest tip de creştini, Isus Cristos nu e VIU şi OPERANT, ci abstract, absent din Univers, ca şi cum nu ar exista. Însă Isus a luat asupra Sa natura umană şi a purtat-o la Dumnezeu; a purtat toate tragediile omenirii, învingând moartea şi stricăciunea prin Moartea şi cu Învierea Sa. El stă la dreapta Tatălui şi conduce întreg Universul înspre Noua Creaţie. „Atunci, Cel ce şedea pe tron a zis: „Iată, le fac pe toate noi”. Apoi îmi spuse: „Scrie, pentru că sunt cuvinte adevărate şi vrednice de crezare”, şi adăugă: „S-au împlinit! Eu sunt Începutul şi Sfârşitul, Alfa şi Omega. Celui care însetează, îi voi da în dar din izvorul apei vieţii” (Ap 21,5-6).

Oamenilor, de ce nu doriţi viaţa, lumina, cunoaşterea? De ce nu vreţi să progresaţi, ci, dimpotrivă, vă întunecaţi pe voi înşivă şi Universul!

 4. Firul conductor al oricărui eveniment din Univers este Isus Cristos. El deschide misterul vieţii şi conduce tot Universul în lumina adevărată. Cine participă activ la acţiunea Sa, se deschide în interior şi înfloreşte, ajungând la deplina sa realizare; alături de om, participă întregul Univers şi înalţă un imn de laudă Dumnezeului Atotputernic (Ap 5).

Prezentându-vă experienţa noastră, nu am dorit să punem în centru anumite fenomene. V-am prezentat Viaţa Trinitară a Celui care deschide peceţile tuturor misterelor, Isus Cristos, Domnul nostru. După cum spune Sfântul Pavel:Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.“

Nu v-am impus niciodată o experienţă;  v-am adus o mărturie, conştienţi fiind de responsabilitatea pe care ne-am asumat-o înaintea lui Dumnezeu şi voastră, a tuturor. Ne-am rugat şi ne-am oferit viaţa pentru voi, pentru ca să vă treziţi lăuntric, pentru a fi capabili să discerneţi semnele timpurilor şi pentru a-L alege pe Isus Cristos, care vă va conduce prin toate aceste evenimente din Univers.

În mesajul transmis Stefaniei Caterina din 30 august 2012, Sfântul Pavel le vorbeşte creştinilor în felul următor: „Cei care reprezintă Biserica, în faţa semnelor date din Cer, nu se pot comporta ca cei care nu cred… Omul credincios nu e un naiv care acceptă totul cu ochii închişi: omul credincios ştie să discearnă. Discernământul său, însă, nu se naşte niciodată din frica de ceea ce e inexplicabil raţional; se naşte, din deschiderea către acţiunea lui Dumnezeu, căruia nimic nu-I este cu neputinţă. Omul credincios posedă prudenţa, care este darul Spiritului Sfânt, şi care nu are nimic de-a face cu frica umană, care este rodul compromisurilor şi al ambiţiilor omeneşti.”

Ce potenţial şi câtă lumină se află în sufletele noastre! Cât putem progresa şi ce cunoaştere a lui Cristos putem revărsa în Univers! (2Cor2,14-16) Ce mare răspundere avem!

În prezentarea următoare, vom face un pas înainte pe acest drum. Să pregătim, însă, acest pas înlăuntrul nostru, exprimând un imn de mulţumire lui Dumnezeu; dacă o vom face în credinţă, El va fi capabil să risipească întunericul din inimile noastre şi să reverse multă lumină în Univers.

O, profunzime a bogăţiei, a înţelepciunii şi a ştiinţei lui Dumnezeu!

Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui

şi cât de neînţelese sunt căile Sale!

Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului?

Sau cine a fost sfătuitorul Lui?

Sau cine I-a dat Lui mai întâi

ca să poată lua înapoi de la El?

Căci toate vin de la El,

toate există prin El şi pentru El.

A Lui să fie slava în veci! Amin. (Rm 11,33-36)

 

Vă însoţim cu rugăciunea şi cu oferirea vieţii noastre lui Dumnezeu şi vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

 

Reclame