de Tomislav Vlašič

partea a doua

Îndemnaţi să ne depăşim limitele

 

Dragi cititori,

ceea ce vă scriu nu e rodul exaltării, ci al credinţei: credinciosul nu progresează bazându-se pe forţele proprii, ci participând la acţiunea Celui atotputernic; în credinţă găseşte toată forţa şi cunoaşterea de care are nevoie 2Pt (1,3).

Suntem invitaţi să fim părtaşi la gândul lui Dumnezeu şi la acţiunea Sa; oare suntem conştienţi de aceasta? Teoretic, da, dar, concret, putem spune că participăm în fiecare moment la acţiunea lui Dumnezeu care doreşte să transforme cu rapiditate Universul? Să răspundem sincer înaintea lui Dumnezeu, la această întrebare.

Sfântul Petru ne cheamă să grăbim timpurile (1Pt 1,11-12). Mărturia pe care v-am adus-o în aceşti ani, atestă că ne aflăm în timpul în care Dumnezeu, pe de-o parte, Îşi accelerează acţiunea şi o intensifică iar, pe de altă parte, pune omenirii o limită de timp: omenirea trebuie să se decidă definitiv. Ce mijloace ne pune la dispoziţie Dumnezeu pentru a accelera timpul. Tocmai despre aceasta doresc să vă vorbesc în această prezentare. Contez pe deschiderea şi pe responsabilitatea voastră.

   1.  Iată, Eu stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi-Mi va deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Ap 3,20). Dumnezeu a vrut să împărtăşească viaţa Sa cu noi, să devină comeseanul nostru. A făcut acest lucru luând trup omenesc şi traversând Misterul Pascal. A rămas prezent în mijlocul nostru în Cuvântul Său, în Sacramente, pentru a hrăni lăuntric omul, pentru ca întreaga Sa fiinţă să fie transformată. Acesta este procesul de regenerare prin care omul ajunge la Noua Creaţie.

   2.  Dumnezeu ne îndeamnă să ne depăşim limitele. Adesea suntem închişi în lumea noastră şi-I spunem lui Dumnezeu lucruri de genul: „Nu putem să ştim şi nici să facem ceea ce ne depăşeşte; nimeni nu ne-a vorbit vreodată despre aşa ceva; ştiinţa nu ne-a explicat că există alţi oameni în Univers, etc. etc.”

Să ne punem însă adevărata întrebare: „Vrem să primim ceea ce Dumnezeu ne va revela şi să trăim conform cu ceea ce El ne va arăta? Ne vom asuma răspunderea pentru toate acestea?” Dacă suntem gata, Dumnezeu ne va trezi lăuntric, ne va conduce şi ne va lumina. Luaţi exemplul Sfântului Petru: el a ieşi într-un mod incredibil dintr-o mentalitate închisă şi s-a deschis unei noi mentalităţi, universale (Fap 10. 11,1-18); el a fost eliberat din închisoare de un înger (Fap 12,1-19). Citiţi relatarea Sfântului Luca în Faptele Apostolilor, şi vă veţi da seama despre felul în care Dumnezeu l-a determinat pe Sfântul Petru să-şi depăşească mereu limitele.

Piedicile exterioare nu ne limitează, dacă nu opunem rezistenţă şi justificări din interior. Închiderea interioară e cea care ne împiedică să-L auzim pe Dumnezeu care bate; ne trage înapoi, ne împiedică să ieşim din noi înşine şi să participăm la acţiunea transformatoare a lui Dumnezeu. Toată munca, efortul nostru spiritual, ar trebui să constea în a îndepărta orice rezistenţă faţă de Dumnezeu, rezistenţă care sufocă credinţa, încrederea, speranţa, iubirea. Acest lucru ar deschide toate închisorile noastre interioare care sufocă viaţa. Noi trebuie doar să ieşim din auto-limitarea proprie. Dacă decidem să facem acest lucru, vom găsi mereu drumul deschis şi liber: „Dar în toate aceste noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Rm 8,37). Pornind de la această conştienţă, vom percepe în noi impulsul lui Dumnezeu, care ne va determina să facem un salt înainte şi să participăm activ la lucrarea Sa.

  3.  Ce anume ne comunică Dumnezeu în Cristos? Pentru a vă da răspunsurile care să vă facă conştienţi de ceea ce puteţi dobândi, mă voi folosi de câteva fragmente ale cărţii Stefaniei Caterina „Rescrierea Istoriei –Vol I – În Gândul lui Dumnezeu”. În capitolul al V-lea, intitulat „Gândul lui Cristos ne transformă”, sunt prezentaţi paşii transformării noastre; Dumnezeu e cel care ne transformă şi noi participăm în libertate la acţiunea Sa:

„Uniunea mistică cu Cristos stă la baza întregii cunoaşteri. Fără comuniunea cu Isus, nu există nici comuniunea cu Tatăl şi nici deschidere faţă de acţiunea Spiritului Sfânt. Tatăl Îl trimite pe Spiritul Sfânt în Numele lui Isus, în virtutea Jertfei Sale” spune Sf. apostol Ioan în mesajul din 27/12/2008 (pg.78). Isus spune în mesajul din 22 martie 2008: „De aici izvorăşte şi misiunea întregii omeniri, aceea care ar fi trebuit să fie încă de la bun început şi pe care păcatul originar a denaturat-o: stăpânirea Universului, alături de Dumnezeu, dăruind viaţa divină tuturor creaturilor. Reflectaţi, bărbaţi şi femei de pe Pământ, priviţi cât sunteţi de departe de toate acestea şi cât este de mizerabilă condiţia voastră”! (Pg. 77-78)

Pentru a trezi conştienţa şi conştiinţa noastră, Stefania Caterina afirmă: „Aceasta nu este o experienţă extraordinară rezervată câtorva suflete alese, ci e etapa obligatorie pentru fiecare creştin, punctul de plecare şi, în acelaşi timp, de sosire al drumului nostru” (Pg.73-74). Înseamnă a trăi prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos!

Căutaţi cunoaşterea sublimă a lui Dumnezeu, din care provine orice altă cunoaştere. Citez cuvintele Sfântului Arhanghel Rafael, de la pagina 83 a aceleiaşi cărţi: „Viziunea intelectivă este rodul uniunii mistice cu Cristos, şi este cel mai înalt nivel al vieţii mistice, şi al gândirii umane. Misticul este acela care, intrând într-o comuniune autentică cu Dumnezeu, intră şi într-o cunoaştere mai profundă a lui Dumnezeu şi a gândirii divine. Automat intră în cunoaşterea legilor Spiritului. Adevăratul mistic, iluminat de Dumnezeu, ar trebui să fie cunoscătorul perfect al legilor spirituale, care sunt izvorul tuturor legilor naturale ce guvernează lumea creată. Fiecare om este chemat la viaţa mistică, la a fi, deci, în uniune profundă cu Dumnezeu, pentru a primi de la El cunoaşterea adevărată şi absolută.“ De aici ia naştere şi viaţa fericită (Mt 5, 3-11) care ne eliberează de întunericul ce corupe viaţa noastră. De aici se vor naşte şi orice cunoaştere şi ştiinţă în viitorul prevăzut de Dumnezeu pentru omenire.

Ne este dată cunoaşterea imediată, după cum îi explică Sfântul Arhanghel Rafael Stefaniei Caterina, în mesajul din 1 decembrie 2008 (pg.88-89): „să ştiţi că fiecare dintre voi posedă adevărata cunoaştere care derivă din faptul de a fi creat după Chipul lui Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu este imprimat în memoria sufetului încă din momentul concepţiei şi conţine cunoaşterea a tot ceea ce Dumnezeu a creat. Plecând de la această cunoaştere, puteţi cunoaşte realitatea.Dumnezeu a prevăzut să trăim în comuniune cu El, contemplând Chipul Său. Aceasta ne va conduce la cunoaşterea imediată a tot ceea ce ne este necesar şi suntem chemaţi să slujim.

E vorba de un proces treptat, la care suntem chemaţi să participăm şi la care trebuie să ajungem. Dumnezeu ne doreşte asemenea Lui, oameni integri, având creativitatea divină în noi, trăind în comuniune cu toţi, dar liberi şi autonomi. El ne invită să-L urmăm, pentru a fi recreaţi din interior, constructivi şi conştienţi de ceea ce ne înrobeşte.

Nouă ne este mai uşor să ne folosim de cunoştinţele exterioare, însă Dumnezeu doreşte să cunoaştem din interior, pentru a putea discerne totul şi pentru a fi fiinţe vii, integre şi transformate.

Fiecare pas al unei persoane, al unui nucleu, e un pas înainte pentru toţi şi pentru întregul Univers. Fiecare decizie a noastră sinceră, este răsplătită cu un har nou, cu o cunoaştere nouă şi cu o revelaţie nouă, care ne înalţă.

Şi eu doresc să mă rog împreună cu Sfântul Pavel:

„să puteţi  cunoaşte împreună cu toţi sfinţii

care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea iubirii lui Cristos,

care întrece toată cunoaşterea,

ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Iar Celui care poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi,

cu mult mai mult decât toate câte cerem sau pricepem noi,

Lui să-I fi slava în Biserică şi întru Cristos Isus 

în toate generaţiile din vecii vecilor! Amin (Ef 3,18-21)

 Curaj, deci! Vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

Reclame