Dragi cititori,

în mesajul pe care vi-l propun, Sfânta Fecioară Maria ne dezvăluie multe detalii ale vieţii şi misiunii Sale. Ne cheamă la o viaţă simplă, trăită împreună cu ea, în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui. Este o chemare la transformare pentru a intra în Noua Creaţie. Pe acest drum, Preacurata este Steaua Dimineţii şi Poarta Cerului. Contemplând-o, vom înţelege evenimentele acestor timpuri şi drumul pe care trebuie să-l parcurgem pentru a fi reuniţi în Cristos.

Conţinutul mesajului e puternic şi solicitant; de aceea, am considerat potrivit să nu publicăm în această săptămână reflecţiile lui Tomislav Vlašić, pentru a nu vă supraîncărca şi pentru a vă da ocazia să reflectaţi în tihnă asupra cuvintelor Sfintei Fecioare. Suntem siguri că mesajul va fi un bun punct de pornire şi pentru rugăciunea voastră.

Vă doresc să puteţi experimenta dulceaţa Mamei şi Reginei noastre, chiar şi în necazurile și greutăţile vieţii pământeşti. Vă sunt alături în rugăciune, cu iubire.

Domnul să vă dăruiască pacea.

Stefania Caterina

Mesajul Preacuratei Fecioare Maria din 15 august 2013

„Dragii mei fii,

vă binecuvântez, astăzi, cu mare bucurie! Această zi marchează triumful Noii Omeniri. Prin Mine s-a deschis calea spre Cer: Eu am deschis calea pentru Noua Omenire înspre Noua Creaţie.

Copilaşilor, Eu nu am murit! Când am fost ridicată la Cer, nu mă aflam într-o stare de moarte, ci de extaz profund. [1] În acest extaz am fost dusă în Cer, în văpaia slavei Celui Atotputernic. Eram într-un extaz profund şi toată fiinţa mea, alcătuită din spirit, suflet şi trup se înălţa, însoţită de îngerii care-i deschideau drumul, aşa cum îl vor deschide pentru voi toți, atunci când veţi intra în Noua Creaţie. Înconjurată de Cei Şapte Mari Arhangheli şi de nenumăraţi îngeri, am fost ridicată la Cer.

În extaz nu este nimic de ordin subiectiv sau emotiv: este un dar curat al lui Dumnezeu. Adevăratul extaz nu e niciodată inconştienţă: dimpotrivă, e adevărata cunoaştere a lucrurilor cereşti. Această cunoaştere e atât de mare, că poate să năucească creaturile. Dacă persoanele nu ar cădea în extaz atunci când văd lucrurile cereşti, s-ar simţi rău fizic: nu ar suporta frecvenţele înalte care trec prin ele în momentul în care văd şi aud.

Vă dau un exemplu, ca să vă ajut să înţelegeţi: în timpul apariţiilor mele pe Pământ, vizionarii cad în extaz; în momentul în care sunt prezentă fizic, ei se află dintr-odată în contact cu o dimensiune diferită şi superioară celei în care trăiesc în mod obişnuit. Este dimensiunea spiritului pur, în care legile fizice şi naturale sunt complet diferite; corpul uman ar putea suferi grave consecinţe. În starea de extaz, însă, toate legile naturale şi fizice sunt suspendate şi persoana e capabilă să trăiască o asemenea experienţă. Puteţi înţelege cât de necesar era să cad în extaz, pentru că m-am ridicat direct în Cer cu trupul, trecând peste Marea Barieră a Cerului, şi am intrat în dimensiunea spiritului pur. Extazul meu era atât de profund, încât am fost considerată moartă; dar eu puteam să înțeleg și să particip la acțiunea lui Dumnezeu.

S-au iscat multe discuţii teologice legate de Ridicarea mea la Cer. Mulţi au considerat că era inevitabil ca eu să experimentez moartea, dat fiind că Fiul meu, care este Dumnezeu, a murit pe Cruce: dacă Omul-Dumnezeu S-a supus morţii, de ce Mama Sa, care este o creatură, n-ar fi trebuit să moară? Aceasta ar fi fost evident, dacă Isus nu ar fi Înviat şi nu S-ar fi Înălţat la Cer. Cu Învierea şi Înălţarea Sa la Cer, însă, Fiul meu  a deschis calea înspre Noua Creaţie, iar eu am fost prima creatură nouă care a intrat cu trupul în dimensiunea spiritului pur, dincolo de Marea Barieră a Cerului.

Nu uitaţi că eu sunt Neprihănită încă din momentul concepţiei. Ce înseamnă aceasta? V-a fost explicat că în momentul în care Dumnezeu vă creează, sunteţi puşi faţă în faţă cu Lucifer şi trebuie să alegeţi între Dumnezeu şi el, între Binele Suprem şi Rău. Pentru mine nu a fost aşa: în acel moment, Dumnezeu m-a întrebat dacă vreau să accept misiunea mea de Mamă a Mântuitorului. Privilegiul de a fi Mama lui Dumnezeu presupunea diverse aspecte: participarea deplină la Preoţia lui Isus; coparticiparea la Jertfa Sa de Mântuitor, disponibilitatea de a fi Mamă şi pentru omenire, şi de a însoţi poporul lui Dumnezeu pe drumul său înspre Noua Creaţie. Nu am ezitat în a răspunde „da”. Eram complet orientată înspre Dumnezeu, absorbită de lumina Sa, învăluită de sfinţenia Sa. Încă de atunci am fost indisolubil legată de Isus, Cea de-a Doua Persoană a Preasfintei Treimi, unită pentru totdeauna cu viaţa şi cu destinul Său de durere şi de slavă. L-am primit pe Isus în spiritul meu cu mult înainte de a-L primi în pântecele meu. Da-ul meu în momentul concepţiei l-a precedat pe cel spus Arhanghelului Gabriel: în momentul Buneivestiri a reexplodat în mine amintirea primului meu da.

Încă din momentul concepţiei, Dumnezeu mi-a făcut cunoscut că nu aveam să rămân singură: Isus trebuia să se nască şi să crească într-o familie şi această familie avea să fie un model nu doar pentru celelalte familii, ci şi pentru întreaga Biserică. Dumnezeu avea să-mi pună alături un om drept şi credincios, un ajutor puternic şi concret pentru a face faţă misiunii mele. Am acceptat cu bucurie prezenţa lui Iosif în viaţa mea şi a Fiului meu. În ochii mei, Iosif a fost drept, sfânt, cu adevărat un mare adorator al Fiului lui Dumnezeu. După mine, el a fost cel care L-a ținut în brațe  pe micul Isus, abia născut; era vrednic de asta. După Isus, Iosif a fost bucuria inimii mele, sprijinul meu, prietenul cel mai de preţ. Nu eram ataşaţi în mod uman unul de altul, în uniunea noastră nu era nimic sentimental: era iubirea pură a lui Dumnezeu care ne unea în curăţie şi în fidelitatea faţă de planul divin. Iosif nu era neprihănit ca şi mine, dar a ştiut să mă respecte şi să participe plenar la neprihănirea mea; era o floare de feciorie şi curăţie. Ştia să păstreze tăcerea divină şi în acea tăcere înţelegea totul.

Moartea sa prematură a fost una dintre marile dureri ale vieţii mele pământeşti, o durere pe care am oferit-o lui Dumnezeu. Spiritul lui Iosif, însă, a fost mereu alături de mine, îi puteam percepe prezenţa iubitoare în zilele întunecate ale Pătimirii, a parcurs împreună cu mine Calea Crucii, era cu mine la picioarele Crucii; nu putea fi altfel: el L-a iubit mult pe Isus și Lui   I-a dedicat toată viaţa sa pe Pământ. Iosif era tânăr şi viaţa sa a fost scurtă. Inima mea suferă văzând cum figura sa a fost neglijată, aproape ignorată şi deformată de-a lungul secolelor; cu toate astea, îi datoraţi mult!

Din momentul în care mi-am acceptat misiunea, Lucifer nu s-a mai putut apropia de mine, nici n-a putut să mă ispitească în vreun fel. Pe durata întregii mele vieţi pământeşi, n-am fost nici măcar atinsă de rău. Am văzut şi am înţeles acţiunea teribilă a lui Lucifer, am traversat multe încercări, am experimentat durerea, dar nu ispita, şi cu atât mai puţin păcatul. De asta Lucifer mă urăşte atât de mult! Neprihănirea mea a fost un har pur pe care Dumnezeu mi l-a acordat în vederea misiunii mele, unică şi irepetabilă în istoria mântuirii şi a omenirii.

Pentru voi nu e aşa: chiar dacă aţi spus da în momentul concepţiei, sunteţi ispitiţi şi atacaţi de către Lucifer de-a lungul vieţii pământeşti. Chiar şi omenirile din Univers credincioase lui Dumnezeu care nu au comis păcatul originar sunt expuse acțiunii  ispititoare a diavolului. În ceea ce-i priveşte, această acţiune rămâne fără rezultat, pentru că aceşti fraţi sunt puternici în spirit, în ei nu acţionează stricăciunea ca în voi, cei de pe Pământ. Dumnezeu permite să fiţi ispitiţi pentru ca credinţa voastră să crească şi da-ul pronunţat la începutul existenţei voastre să se întărească.

Neprihănirea mea e un privilegiu cu totul deosebit, legat de maternitatea mea divină; cu toate astea, toţi sunteţi chemaţi la neprihănire. Tot drumul vostru spiritual trebuie să tindă spre purificarea progresivă de păcat şi de stricăciune, până când ajungeţi la starea de neprihănire care vă face să fiţi părtaşi ai harului divin şi demni să aparţineţi Noii Omeniri. Întregul neam omenesc în tot Universul va trebui să atingă această stare de curăţie pentru a intra în Noua Creaţie: făptura nouă va fi neprihănită şi neprihănită va fi şi Omenirea Nouă.

Eu sunt Neprihănita, făptura nouă prin excelenţă. De aceea am fost ridicată la Cer: pentru a participa la slava Creatorului, înaintea Căruia mijlocesc pentru voi toţi şi pentru a vă deschide calea către Noua Creaţie, aşa cum Isus a deschis-o pentru mine. Isus a deschis o cale nouă, cea a Spiritului, pentru voi toţi; era nevoie însă de o făptură care, în numele întregii omeniri, să treacă în spirit, suflet şi în trup Marea Barieră, după Isus, o făptură pură şi credincioasă. Dumnezeu a vrut ca eu să fiu acea făptură, pentru că eram Neprihănită, Mama lui Dumnezeu şi a omenirii. V-am deschis drumul din iubire şi cu iubire; cu ascultarea mea şi cu docilitatea mea am vindecat anticipat multele voastre trădări, mai ales cele ale poporului lui Dumnezeu. Dacă nu aş fi acceptat maternitatea mea faţă de voi şi trecerea mea la Cer, pentru voi ar fi fost mult mai dificil să parcurgeţi drumul lui Isus: am fost şi sunt garanţia voastră înaintea lui Dumnezeu că într-o zi veţi fi cu mine dincolo de Marea Barieră.

Când m-am suit la Cer am traversat Marea Barieră Cerească făcută din lumină. Astfel, am fost învăluită de lumină şi de atotputernicia Fiului Meu care m-a primit în braţele sale. Traversând Marea Barieră de lumină am devenit Regină. M-am înălţat spre Cer ca făptură Neprihănită şi am intrat în dimensiunea spiritului pur ca Regină. Aşa va fi şi pentru poporul lui Dumnezeu: se va înălţa ca popor nou şi, traversând Marea Barieră de lumină, va deveni popor regal şi va domni pentru veşnicie cu Dumnezeul său.

Dragi fii, v-am spus aceste lucruri pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine prezenţa şi rolul meu în viaţa voastră. Aştept de la voi un drum de transformare. Totul porneşte de la gândul lui Dumnezeu, de la disponibilitatea de a se lăsa modelaţi de Dumnezeu după gândul Său. Lăsaţi ca Dumnezeu să modeleze gândurile voastre, modul vostru de a vedea şi de a simți. Aceasta face din voi făpturi noi. Copilaşilor, voi nu deveniţi făpturi noi atunci când dobândiţi forță supraomenească sau când sunteţi frumoşi, dinamici, la modă; deveniţi făpturi noi atunci când începeţi să vedeţi lucrurile într-un mod nou.

Ca Mamă, mă rog pentru voi şi mă ofer lui Dumnezeu pentru voi. Vă cer să nu vă umpleţi capul cu multe întrebări şi cu multe proiecte, nu! Amintiţi-vă că sunteţi creaturi şi că singuri, fără Dumnezeu, nu puteţi face nimic (In 15,5). Pe parcursul vieţii mele pământeşti nu m-am gândit niciodată la ceea ce avea să mi se întâmple; ştiam că totul era în mâinile lui Dumnezeu şi asta îmi era de ajuns. Fiţi încrezători ca şi copiii. Dacă vă încredinţaţi lui Dumnezeu, veţi fi  acolo unde trebuie să fiţi, veţi face ceea ce trebuie să faceţi. Dumnezeu are nevoie de voi pentru a-Şi realiza planurile şi doreşte să le realizeze cât mai repede. Vă rog şi să duceţi o viaţă extrem de simplă: să aveţi gânduri simple şi să nu analizaţi prea mult lucrurile; fiţi simpli când vorbiţi, faceţi totul cu simplitate.

În timpul apariţiilor mele la Fatima, îngerul v-a învăţat această rugăciune extrem de profundă:

Dumnezeul meu,

cred în tine, te ador, sper şi te iubesc…” [2]

Să fie această rugăciune programul vostru de viaţă: credeţi, adoraţi, speraţi şi iubiţi; oferiţi-vă lui Dumnezeu pentru cei care nu ştiu să creadă, să adore, să spere şi să iubească. Acesta este programul de viaţă al tuturor fiilor mei care doresc să-mi aparţină. Credeţi, adoraţi, speraţi şi iubiţi; nu vi se cere altceva.

Dacă veţi trăi aşa, veţi fi ai Domnului, ai Fiului Meu, şi Spiritul Sfânt va acţiona încontinuu în voi şi vă va transforma. Atunci veţi fi şi voi gata să treceţi Marea Barieră de lumină: veţi putea să o treceţi când veţi deveni lumină. Există o singură cale pentru a deveni lumină: urmându-L pe Fiul meu care e „Lumina Lumii” (In 8,12); păzind legile Sale, având dorinţele Sale, fiind plini de iubirea  şi de viaţa Sa, urmând exemplul Său.

Dragi copii, aceasta este atât de simplu, dar pentru omenirea de pe Pământ e atât de greu! Trăiţi aşa măcar voi, cei care doriţi să-L slujiţi pe Dumnezeu şi care aţi fost chemaţi la aceasta. Iubiţi-L pe Cristos ca nimeni altcineva. Spuneţi ca şi Petru: „Doamne, Tu toate le ştii, tu ştii că te iubesc” (In 21,17)! Dacă veţi fi uniţi cu Inima Mea, voi Îl veţi iubi pe Isus mai mult decât ceilalţi, pentru că nimeni nu-L iubeşte aşa cum Îl iubesc eu, care sunt Mama Sa, dar şi slujitoarea şi discipola Sa.

Faceţi în aşa fel încât oamenii să vadă în voi adevăraţii prieteni ai lui Cristos şi ai mamei Sale, prietenii sfinţilor.

Vă binecuvântez astăzi din Cer, din această dimensiune de puritate absolută. Voi mă numiţi „Poarta Cerului” şi sunt cu adevărat, pentru că v-am deschis trecerea spre bucuria deplină, spre viitorul glorios pregătit pentru poporul lui Dumnezeu.

Vă binecuvântez în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt”.

ROZARIUL IUBIRII JERTFITE ÎN PACE

Prima parte:

 – Crezul...

Mărire Tatălui...

Preasfântă Treime,/ Tată, Fiule şi Spirite Sfinte, Te ador profund/

şi-Ţi ofer Prescumpul Trup, Sânge, Sufletul şi Dumnezeirea Domnului nostru Isus Cristos / prezent în toate tabernacolele de pe Pământ, / ca ispăşire pentru insultele, sacrilegiile şi indiferenţa

prin care El este ofensat.

Şi prin meritele infinite ale Inimii Sale Preasfinte/

şi prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei,/

Te implor convertirea sărmanilor păcătoşi. Amin. (de 3 ori)

 

O Maica mea,/

Maica bunătăţii, iubirii şi îndurării,/

te iubesc din toată inima şi mă ofer ţie./

Prin bunătatea, iubirea şi îndurarea ta, salvează-mă!

Eu doresc să fiu al tău./

Te iubesc nespus de mult şi doresc ca tu să mă ocroteşti./

Din adâncul inimii mele, o, Maică a bunătăţii,/

te rog: dă-mi bunătatea ta,

pentru ca, prin ea să pot merita Cerul./

Te rog pentru iubirea ta imensă:

dă-mi harul să pot iubi fiecare om

aşa cum L-ai iubit tu pe Isus./

Îţi cer şi harul de a  fi aprins de iubire faţă de tine./

Eu mă încredinţez cu totul ţie şi doresc ca tu să fii alături de mine

la fiecare pas,/

pentru că tu eşti plină de har,

şi aş dori să nu uit niciodată aceasta./

Dar, dacă l-aş pierde vreodată,

te rog să mi-l dăruieşti din nou./ Amin. (de 3 ori)

 

Preasfântă Treime... (de 3 ori)

 

 

Partea a doua:

 

Tatăl nostru…

Urmează repetarea de zece ori a invocaţiei:

Dumnezeul meu,/ cred în Tine,/ Te ador,/

sper,/ şi te iubesc.

R. Îţi cer iertare pentru toţi aceia care nu cred,/ nu te adoră,/

nu speră/ şi nu Te iubesc.

 

Mărire Tatălui...

 

O, Isuse, iartă-ne păcatele,/

fereşte-ne de focul Iadului,/

condu în Cer toate sufletele,/

mai ales pe cele care au mai mare nevoie de îndurarea Ta.

 

Preasfântă Treime...

  Întreaga parte a doua se recită de 3 ori.

 

La final:

– Odihna veşnică dă-le-o lor, Doamne,

şi lumina cea fără de sfârşit să le strălucească lor.

Să se odihnească în pace.

[1] etimologic, cuvântul extaz înseamnă „ a ieşi din sine”. În mistica creştină, extazul indică o stare în care omul iese din sine şi, prin har, se cufundă în realitatea divină.

[2] Pe drumul nostru spiritual de suflete care se oferă lui Dumnezeu ca jertfă, prin Inima Neprihănită a Mariei, Preacurata ne-a învăţat să ne rugăm „Rozarul iubirii sacrificate în pace”, pe care-l găsiţi la sfârşitul mesajului. Sfânta Fecioară ne-a explicat că acest rozariu uneşte apariţiile de la Fatima cu cele de la Medjugorje. În rozariu sunt recitate de mai multe ori rugăciunile pe care îngerul le-a revelat vizionarilor la Fatima şi rugăciunea către Mama bunătăţii, iubirii şi îndurării, pe care Preacurata a revelat-o la Medjugorje.

Reclame