Dragi fraţi şi surori,

După urările de Paşti nu v-am mai scris. Sărbătorile de Paşti, cu mesajul lor, sunt ele însele foarte bogate şi incisive. V-am lăsat, pentru a vă da posibilitatea de a-L întâlni pe Isus Cristos şi de a aprofunda relaţia voastră cu El.

În viaţa unui om, întâlnirea cu Cristos cel Înviat nu poate rămâne un episod izolat, o experienţă trecătoare care rămâne ca o amintire, din contră, e o experienţă vitală, care se amplifică, implică total şi devine permanentă; conduce întreaga omenire spre Noua Creaţie, dacă-L primeşte pe Cristos. Aşa a fost pentru apostoli şi pentru adevăraţii ucenici ai lui Isus.

Există evenimente cosmice care ne vorbesc şi pe care vi le comunicăm, ca parte a mărturiei noastre. Isus Cristos, după Învierea Sa, ca Bun Păstor, vizitează în mod obişnuit omenirile credincioase lui Dumnezeu din Universul Superior. Între El şi aceste omeniri, există o relaţie vitală pe care noi nici nu ne-o putem imagina, şi pe care o putem considera ca pe o etapă următoare, înspre realitatea descrisă de Sfântul Ioan ca ceruri noi şi pământ nou (Ap 21).

Există şi alte evenimente care ne vorbesc şi care ne încurajează. După convertirea Universului Mijlociu, ca rod al misiunii de evanghelizare realizată de fraţii credincioşi lui Dumnezeu, Isus Cristos a început să viziteze şi omenirile care populează acest Univers. Pentru omenirile din Universul Mijlociu, a-L urma pe Isus, a reprezentat o transformare, care a avut loc prin Înviere.

Evenghelizarea Universului continuă. Prin oamenii înviaţi în Cristos, Dumnezeu doreşte să evanghelizeze şi Universul Inferior. Oamenii din Universul Superior şi din cel Inferior, sunt deja gata să o facă.Ne revine nouă, celor de pe Pământ, unde Isus a învins moartea şi stricăciunea, să dăm mărturie despre puterea extraordinară a Celui Înviat, care acţionează în noi. Pentru aceastaa venit Fiul lui Dumnezeu pe Pământ, s-a făcut Dumnezeu cu noi: pentru a conduce tot Universul la Noua Creaţie. Fraţii credincioşi sunt în aşteptare ca Pământul să se decidă să colaboreze cu ei pentru a forma o unică familie a lui Dumnezeu în tot Universul.

Dorim să vă împărtăşim o experienţă a noastră. În fiecare zi ne rugăm pentru voi şi ne oferim lui Dumnezeu pentru cei care doresc să primească viaţa Sa. Cufundăm în Dumnezeu realităţile frumoase şi urâte ale istoriei umane. Printre acestea, ne-am rugat îndelung pentru victimele shoah-ului, pentru ca să se înalţe în lumina lui Dumnezeu. I-am adresat lui Dumnezeu şi „de ce-urile” noastre în faţa unei asemenea tragedii şi, de la Preasfânta Treime, am primit acest răspuns:

Există în Univers o lege silenţioasă inexorabilă: aceasta stabileşte o limită dincolo de care răul nu mai poate acţiona. E o limită stabilită de Dumnezeu. Atunci când răul încearcă să depăşească această limită, el face implozie, pentru că răul poartă în sine sămânţa autodistrugerii. Dumnezeu permite acţiunea răului pentru a respecta libertatea omului, pentru a  determina omenirea să reflecteze asupra uzului propriei libertăţi şi pentru a se corecta. Dar când acţiunea întunericului depăşeşte limita pusă de Dumnezeu şi încearcă să distrugă legile vieţii stabilite de El, atunci sămânţa distrugerii începe să acţioneze în interiorul răului şi-l face să se autodistrugă cu rapiditate. Se autodistruge cu aceeaşi violenţă cu care voia să distrugă binele. Istoria voastră a văzut mulţi fii de-ai lui Lucifer la putere; forţa lor părea invincibilă, aroganţa lor nu nu avea adversari. Apoi, dintr-odată, au căzut. Au căzut întotdeauna, toţi au căzut.”

Aceste cuvinte vă încurajează? Pot trezi în voi forţa Învierii pentru a elimina mecanismele stricăciunii? Pot să dezvolte o viaţă puternică şi capabilă să înfrunte stricăciunea din jurul vostru? Aceasta ar trebui să fie mărturia noastră a lui Cristos cel Înviat şi misiunea ucenicilor săi.

De ce a permis Dumnezeu tragedia holocaustului poporului său ales, Israel? Acesta este răspunsul pe care ni l-a dat Preasfânta Treime:

„Holocaustul a fost o jignire fără precedent adusă lui Dumnezeu, o declaraţie de război făcută lui Dumnezeu din partea Infernului, pe care El nu a uitat-o… Holocaustul este o tragedie concepută de omenirea de pe Pământ, pentru că e departe de Dumnezeu. Dacă oamenii de pe Pământ ar fi înţeles apelurile Fecioarei de la Fatima, ale lui Isus în Polonia, prin Sfânta Faustina, dacă s-ar fi umilit înaintea lui Dumnezeu şi s-ar fi căit, nu ar fi cunoascut oroarea holocaustului…

„Unde era Dumnezeu?” se întreabă persoanele superficiale şi departe de adevăr. Eu răspund: „Unde era omul?” Unde era omenirea, unde erau creştinii? La ce se gândeau când îl aclamau pe Hitler în pieţe, când îi aplaudau discursurile delirante, când îi aprobau legile degradante? Unde este omul, atunci când Dumnezeu îl cheamă, când vrea să-i întindă mâna pentru a-l salva, iar el Îl refuză constant. Şi voi, unde sunteţi voi, astăzi, în faţa dramelor din timpurile voastre?”

Unde este resposabilitatea noastră? Îi permitem lui Dumnezeu să ne trezească lăuntric prin semnele timpurilor, prin Mama Sa şi prin profeţii care ne vorbesc şi astăzi? Permitem ca în noi să continue să acţioneze viaţa stricăcioasă, sau vrem să primim Învierea pentru a elimina stricăciunea care atacă totul? Martorii Celui Înviat ar trebui să fie părtaşi ai Noii Creaţii, pentru că au primit Spiritul Celui Înviat, şi întreg Universul aşteaptă mărturia lor.

La întrebările noastre despre unde este Dumnezeu sau de ce nu ne ajută, Domnul ne întreabă, la rândul Său, unde suntem noi. Ne întreabă dacă vrem sau nu să primim puterea Învierii Sale, pentru a afla soluţia problemelor noastre. Dumnezeu este gata să ne asigure toate mijloacele necesare, dacă dorim, dacă vrem să ne angajăm să trăim după legile sale veşnice, pe care ne-a învăţat.

Oamenilor care se justifică şi, astfel, rămân supuşi legilor stricăciunii, Dumnezeu le răspunde indicându-le drumul biruinţei. Spune Preasfânta Treime:

„Totuşi, şi-n întunericul infernal al câmpurilor de exterminare, Dumnezeu Şi-a aprins luminile Sale: sfinţi şi sfinte s-au dăruit lui Dumnezeu, înfruntând moartea pentru a-i salva pe alţii; au mers prin noroiul lagărelor, oferindu-I lui Dumnezeu suferinţe şi rugăciuni, şi ispăşind vina omenirii. Prin ei, au fost scurtate suferinţele multora şi au fost slăbite puterile călăilor. Sfântul Maximilian Maria Kolbe, Sfânta Maria Teresa Benedicta (Edith Stein) sunt numele cele mai cunoscute, dar în Paradis strălucesc multe lumini care s-au aprins sub cerul Auschwitz-ului şi al tuturor câmpurilor ororii. Tocmai acolo, unde fiii lui Lucifer călcau în picioare demnitatea omului, a strălucit şi mai mult demnitatea şi sfinţenia fiilor lui Dumnezeu. Dumnezeu anihilează întotdeauna răul cu binele”.

Dorim, deci, să aşteptăm ca omenirea să se scufunde din nou, pentru a ne trezi? Nu e mai bine să facem să dispară răul prin bine, pentru totdeauna? Dumnezeu ne-a chemat să guvernăm tot Universul cu Isus Cristos.

Invitaţia pe care v-o facem e aceea de a nu vă limita doar la câte-o devoţiune, ci să celebraţi viaţa Celui Înviat, prin răspunsul vostru deplin. Invitaţia e valabilă şi pentru cei care nu cred: şi voi sunteţi invitaţi să învingeţi stricăciunea şi să participaţi la sărbătoarea vieţii fără de sfârşit.

Vă însoţesc cu binecuvântarea mea, împreună cu toţi cei care, în Univers, sunt părtaşi la regalitatea lui Isus Cristos.

Tomislav Vlašić

 

 

Reclame