Dragi fraţi şi surori,

istoria umană, încă de la începuturi, dă mărturie că Dumnezeu există: oamenii Îl intuiau şi-L înţelegeau, chiar dacă într-o manieră limitată, Îl adorau, de multe ori şi în mod greşit.

Dumnezeu, însă, comunica cu oamenii. În Isus Cristos, El a revelat Chipul Său şi a deschis drumul omenirii pentru a-L cunoaşte plenar şi pentru a trăi, astfel,împreună cu El.

În zilele care urmează, creştinii vor sărbătorii mari sărbători, pentru a se uni cu Dumnezeu: Înălţarea la Cer a Domnului Isus, care a dus natura noastră în dimensiunea divină; coborârea în inimile noastre a Spiritului Sfânt, care ne călăuzeşte lăuntric spre înălţarea noastră, dincolo de hotarele capacităţilor noastre; Preasfânta Treime, în care devenim pe deplin făptura nouă şi unde se sfârşesc moartea şi orice suferinţă (Ap 21,4).

Dumnezeu doreşte să ne comunice plenar viaţa Sa, dacă noi dorim să o primim şi să o trăim. Viaţa lui Dumnezeu, primită, transformă misterele credinţei în lumină şi-n cunoaştere perfectă: de aici se naşte în noi viaţa deplină, eternă. Dacă, însă, Îl venerăm pe Dumnezeu în aceste mistere, dar abia atingând adevărul, fără a intra în el pentru a-l trăi, rămânem în afara cunoaşterii, în afara vieţii lui Dumnezeu care dorește să se dăruiască şi să înalţe omenirea.

Ne aşteaptă timpuri pline de evenimente, în care Dumnezeu se va revela pentru a conduce omenirea la o dimensiune elevată. Dumnezeu nu va forţa libertatea omului, ci se va revela celor care-L iubesc şi sunt gata să fie transformaţi în viaţa lor:

„I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii? Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi; dar Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.“ (In 14,22-26)

Pentru meditaţia noastră, publicăm mai jos un pasaj extras din una din cărţile Stefaniei Caterina, pentru a înţelege mai bine paşii de făcut, care vă vor conduce la trăirea în Preasfânta Treime. Ca de obicei, vă însoţim cu rugăciunea şi vă binecuvântăm împreună cu toţi cei care trăiesc în lumina lui Dumnezeu.

Tomislav Vlašić

 

Gândul lui Cristos nu e fantezie

Lungul discurs al Sfântului Arhanghel Rafael despre gândul lui Cristos este exprimat în diverse discuţii şi mesaje de-a lungul anilor. În aceste explicaţii din 2005, l-am întrebat pe Sfântul Rafael cum să distingem gândul lui Cristos de propria noastră fantezie. El mi-a răspuns în felul următor:

“Trebuie să învăţaţi să distingeţi fantezia de inspiraţie, adică de ceea ce vă face Dumnezeu să înţelegeţi prin gândul lui Cristos, gând care nu e static, ci e întotdeauna activ în voi. Dacă v-aţi oferit lui Isus prin Sfânta Fecioară Maria, reflecţiile voastre, gândurile voastre, îşi primesc puterea din Cristos care sălăşluieşte în voi. Nu este vorba, deci, de fantezie, ci de creativitatea divină. Fantezia domină în persoanele care nu au bază în Dumnezeu, care construiesc pe nisip, nu pe stâncă. [1] În schimb, dacă vă dăruiţi sincer lui Cristos, trăiţi în comuniune cu Dumnezeu şi cu fraţii. Comuniunea fraternă, împiedică fantezia să vă domine, fie pentru că vă plasează sub ochii celorlalți, fie pentru că vă întăreşte cunoaşterea. De fapt, dacă trăiţi în comuniune cu ceilalţi, vă cufundaţi din ce în ce mai mult în dimensiunea iubirii trinitare, acea iubire care uneşte între ele cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi. Cufundaţi în viaţa trinitară, ajungeţi să cunoaşteţi legile spirituale şi naturale care conduc Universul şi susţin viaţa fiecărei creaturi. Toate acestea vă conduc pe deplin în prezenţa lui Dumnezeu, iar voi deveniţi cei care mijlocesc pentru întreaga omenire. Se adânceşte relaţia voastră cu Preasfânta Treime, şi, de aici, va izvorî o cunoaştere tot mai înaltă, cunoaşterea nemijlocită, care depăşeşte chiar şi revelaţia; mulţi oameni pot primi o revelaţie, dar puţini deţin adevărata cunoaştere. Vorbesc despre Cunoaşterea cu majusculă, nu de cunoaşterea scolastică, făcută din studii şi teorii. Vorbesc de cunoaşterea care derivă din contactul viu cu Preasfânta Treime, care e sursa vieţii şi a oricărei legi care reglementează viaţa. Ceea ce se întâmplă pe planetele fidele lui Dumnezeu, ca de exemplu pe Alfa Centauri, e încă un lucru minor faţă de ceea ce vă vorbesc eu. Omenirea viitoare, adică cea care va fi unită deplin cu Isus Cristos, şi prin El cu Dumnezeu-Tatăl, în Sfântul Spirit, este destinată să guste plinătatea adevăratei cunoaşteri, care îi va permite să depăşească definitiv orice limite în domeniul fizic și spiritual. Va fi un proces treptat pe care Dumnezeu îl va dezvolta în aceia care se oferă cu totul Lui, şi va fi în favoarea întregii omeniri. Se va deschide o trecere mare şi definitivă către cunoaşterea adevărată, dincolo de toate ştiinţele şi mai presus de orice ierarhie. Astfel, Dumnezeu va transforma gândul omului credincios Lui, într-un gând puternic şi conform cu al Lui.

Cu gândul Său, Dumnezeu gândeşte şi creează. Şi gândirea voastră trebuie să devină creativă, şi devine, în momentul în care vă cufundaţi în dragostea Preasfintei Treimi. În uniunea cu Dumnezeu, gândirea voastră nu mai constă în reflecţii vagi, în speculaţia abstractului, ci în creație. Cu un gând puteți crea la fel cum faceţi cu cuvintele voastre. Aşa se întâmpla în cazul apostolilor, care vindecau cu un cuvânt [2]. Sunteţi chemaţi la asta, pentru că sunteţi copiii lui Dumnezeu, creaţi după chipul şi asemănarea Sa.“

Î: Care este diferenţa dintre inspiraţie şi cunoaştere?

“Cunoaşterea este un termen amplu care cuprinde percepţia, revelaţia, intuiţia, dar şi inspiraţia. Inspiraţia este, deci, parte a cunoaşterii. Nu mă refer la cunoaştereea omenească, scolastică sau raţională, ci la cunoaşterea divină, care derivă din uniunea cu Dumnezeu prin Isus Cristos; în El, după cum stă scris, sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii[3]. Isus Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu, Înţelepciunea lui Dumnezeu. Dacă trăiţi în perfectă comuniune cu El, oferindu-i viaţa voastră, prin Sfânta Fecioară Maria, sunteţi cufundaţi în Preafânta Treime, în care se află toată cunoaşterea divină. Când ajungeţi, treptat, la asta, cunoaşteţi Calea, Adevărul şi Viaţa, pentru că Îl cunoaşteţi pe Isus Cristos; prin intermediul Lui, faceţi experienţa directă a lui Dumnezeu”.

 

Î: Apostolii au primit la Rusalii darul de a vorbi în limbi. Ce fel de cunoaştere este aceasta?

“Cunoaşterea limbilor e doar o mică parte a cunoaşterii despre care vă vorbesc; este un dar şi, ca atare, nu vă obligă să reflectaţi prea mult; vorbiţi alte limbi pentru că ajungeţi să o faceţi în mod extraordinar. E un dar pur şi simplu. Cunoaşterea adevărată merge dincolo de dar, izvorăşte direct din gândul lui Cristos în voi, care devine activ şi operativ prin dăruirea vieţii voastre şi prin lepădarea de egoismul vostru. Vă repet: gândul lui Cristos este în voi şi scrutează fiecare lucru!

De fapt, totul a fost creat prin Cristos şi pentru El[4] şi gândul Lui vă deschide conştiinţa spre tot ce a fost creat. Gândul lui Dumnezeu este creativ. Dacă vă separați de gândul lui Cristos, gândirea voastră se stinge, sau mai rău, devine distructivă.”

Din cartea „Rescrierea istoriei- Vol I, În Gândul lui Dumnezeu“, Ed.Luci dell’Esodo 2009

[1] Cf. Mt 7,24-27

[2] Cf. Fap 3,6

[3] Cf. Col 2,1-3

[4] Cf. Col 1,15-17

Reclame