1. Poporul Nou sărbătoreşte viaţa

Lasă un comentariu

Dragi fraţi şi surori,

iată-ne din nou cu voi sub acest titlu, care va reuni diverse reflecţii care vor urma. Continuăm să trăim în tăcere, aşa cum v-am spus înainte, pentru că e modul cel mai bun de a trăi în prezenţa lui Dumnezeu, de a înţelege voinţa Sa şi de a o pune în practică.

Cu toate acestea, Dumnezeu continuă să ne trimită la voi, cei care parcurgeţi drumul indicat în aceşti ani. Ne trimite atunci când consideră că este nevoie, pentru că cunoaşte greutăţile fiilor Săi pe Pământ. Vom încerca să nu ne întoarcem la subiectele pe care le-aţi auzit deja, ci să le aprofundăm, pentru a vă însoţi și explica pasajele care trebuie făcute în acest an care va fi foarte dinamic, insidios, şi care va cere fiecăruia să facă alegeri, pentru a nu mai întârzia în a participa la lucrarea lui Cristos în întreg Universul.

  1. Dorim, înainte de toate, să vă prezentăm pe scurt identitatea noastră şi a ceea ce facem. De mai mulţi ani suntem angajaţi activ în lucrarea de reunire a Universului în Cristos, nu dintr-o dorinţă a noastră, ci din voinţa lui Dumnezeu. Nu numai că am primit mesaje sau avut viziuni, ci întreaga noastră fiinţă şi existenţă au fost antrenate în această lucrare a Preasfintei Treimi, împreună cu instrumentele sublime precum Preacurata Fecioară Maria şi instrumentele extraordinare din acest timp: îngerii, Nucleul central, fraţii din Univers credincioşi lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu în noi a fost aceea de a ne transforma tot mai mult, pentru a fi într-o zi făpturi noi, împreună cu toţi fiii lui Dumnezeu din Univers.

 Spiritualitatea noastră constă în a trăi Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos cu simplitatea Sfintei Familii din Nazaret, urmând exemplul Sfântului Francisc şi al Sfintei Clara de Assisi. Viaţa noastră nu e bazată pe o regulă statică, ci e dinamică: suntem implicaţi continuu în noutatea minunată a Spiritului Sfânt, care ne conduce la o speranţă senină şi bucuroasă, care depăşeşte orice speranţă umană. Această noutate atinge profunzimile noastre şi ne deschide spre comuniunea Universală, pentru a atinge  plinătatea vieţii lui Dumnezeu, în comuniune cu toţi îngerii, sfinţii, drepţii care populează Universul şi Pământul şi cu fraţii şi surorile din Purgator. Această implicare ne determină tot mai mult să ne înălţăm, pentru a fi supuşi legilor pure ale spiritului care izvorăsc din Preasfânta Treime. De aceea, ne oferim viaţa lui Isus prin Inima Neprihănită a Mariei şi prin Inima Sfântului Iosif, dreptul prin excelenţă, în comuniune cu Trupul Mistic al lui Cristos, pentru a fi Euharistia Vie. Acesta este singurul mod de a ajunge la Înviere, pentru a fi făpturi noi.

Mai mult

Reclame

Reuniți în Cristos – Doriți să vă vindecați sau să înviați?

Lasă un comentariu

 

Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

 

partea a noua

Doriți să vă vindecați sau să înviați?

 

 

 

Dragi frați, dragi surori, astăzi dorim să atingem un subiect extrem de delicat, care cere atenția voastră totală, atenție pentru tot ceea ce v-am explicat, pentru ca în voi să se pună în mișcare acea dinamică a harului pe care Dumnezeu v-o dăruiește dacă sunteți gata să abordați acest subiect. Vă propun tema de astăzi ca pe o interogaţie: Doriți să vă vindecați sau să înviați? Să ne rugăm pentru aceasta: în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt. Amin.

Te binecuvântăm, Tată; Tu L-ai trimis pe Fiul Tău în mijlocul nostru și în El putem vedea Chipul Tău desăvârșit, în care ne oglindim și noi, ca omenire mântuită, în care se oglindește viitorul omenirii. El a coborât până în adâncul mizeriei noastre, a atins, a șters cauzele răului de care suferim, a deschis calea.

Dar noi, ca ființe libere, trebuie să-L alegem liber și să-L urmăm.

În Numele Tău, El ni L-a trimis pe Spiritul Sfânt, care împlinește toată lucrarea Mântuitorului. Te rugăm să ne dăruiești cele șapte daruri ale Spiritului Sfânt ca să-L înțelegem pe Mântuitorul Lumii, să înțelegem programul de mântuire a întregului Univers. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

La început, doresc să clarific despre ce anume vorbesc. Nu doresc să vorbesc depre medicină, nici să neg valorile medicinei de pe Pământ. Există persoane capabile  și descoperiri foarte valide, dar sunt extrem de limitate şi nici nu se pot compara cu cele ale omenirilor credincioase lui Dumnezeu. Pe Pământ, aceste descoperiri fac bine pe de-o parte și dăunează pe de alta; oricum, nicio medicină de pe Pământ nu reușește să oprească moartea, nu poate învia oamenii.

Doresc să vă vorbesc despre atitudinea fundamentală a unui creștin, dacă dorește vindecare sau învierea. Dacă vrea vindecare, va căuta un vindecător, ca aceia pe care-i cunoaștem prin mass-media, uneori va căuta lucruri esoterice, alteori vindecători prin rugăciuni, dar cine vrea să învie, trebuie să-L caute pe Mântuitorul Lumii: pe Isus Cristos, în toată dinamicitatea de iubire pentru noi, care a dat mărturie că ne-a iubit, vindecat, care învia și care, cu acele semne, a dorit să ne facă să ajungem la drumul Său care se încheie cu trecerea Pascală, înfruntând răul, natura umană.

Înaintea noastră stă imaginea, exemplul, realitatea viitorului omenirii care aderă la Mântuitorul Lumii. Prin urmare, în acest parcurs de reunire în Cristos, înspre Noua Creație, trebuie să dezbatem acest subiect. Le cer iertare acelor ascultători care aparțin altor religii sau laicilor. Cu mărturia noastră nu dorim să jignim pe nimeni. Isus vindeca şi oameni aparținând altor religii, necredincioși. El este deasupra structurilor mentalității acestei lumi, e aproape fiecărui om de bunăvoință.

Datoria noastră este aceea de a manifesta acest adevăr. În aceste timpuri, acest adevăr se va manifesta cu toată puterea vieții lui Dumnezeu celui care dorește să cunoască adevărul, să adere la adevăr. Cu aceasta nu dorim să fim în opoziție față de persoanele aparținând altor religii, nici cu ateii; aceasta este doar obligația credincioșilor creștini de a fi instrument de mântuire, de manifestare a vieții așa cum este ea în Dumnezeu, cum poate fi întrupată în noi. Nu dorim să convingem pe nimeni cu cuvinte, dar dorim ca toți să adere la acest drum, să înceapă să manifeste viața lui Dumnezeu, să fie persoane mântuite, înviate.

Diferența fundamentală, după cum am spus, între vindecare și înviere este că persoanele care nu îmbrățișează Învierea lui Cristos, caută vindecători. Astăzi se vorbește despre italieni, că între ei sunt 12 milioane care urmează vindecători, de diferite feluri, și nu se întreabă ce efecte are acea vindecare. Dar eu vă spun: fiți atenți, pentru că intrăm în timpul în care Satana și Anticristul vor umfla toate puterile esoterice și tot ceea ce aparține egoismului, egocentrismului și veți cădea în capcană, dacă veți căuta vindecători. Și nu doar dacă veți căuta vindecători, ci și dacă în Isus Cristos vedeți doar un vindecător, în preot un vindecător, în grupul de rugăciune locul unde se fac vindecări, în practicarea rugăciunii de vindecare a rădăcinilor, căutați carismaticii, grupuri de rugăciune ca să vă îmbunătățiți starea personală, dar nu vă ocupați, nu vă preocupați pentru strămoșii voștri, nu doriți să ajutați omenirea căzută care așteaptă încă manifestarea Fiului lui Dumnezeu prin fiii care L-au primit pe Isus Cristos. Aici doresc să mă opresc în mod special, pentru a menționa câteva punctele subtile pe care le trăiesc persoanele în drumul lor spiritual.

Cine nu dorește să învie în Cristos – vorbim despre prima înfrângere a morții, a celei spirituale – în spiritul nostru, în suflet, cine nu acceptă această înviere, se orientează automat să supraviețuiască pe Pământ, să cârpească o haină care e menită să putrezească odată cu moartea. Stefania Caterina a publicat în cartea ”Dincolo de Marea Barieră” două capitole care ating acest subiect: capitolul Vindecării Rădăcinilor și Moartea. Din experiența noastră și din contactul cu cititorii, vedem că marea parte a cititorilor se teme să citească acel capitol, se teme să se gândească la moarte. Acolo, moartea este prezentată ca sora moarte, ca o poartă, o trecere înspre veșnicie, înspre plinătate. Dacă oamenii ar trăi după acele principii, s-ar putea vindeca lăuntric. De ce? Pentru că moartea poartă în sine teama fundamentală, care ne strivește, ne leagă de Pământ. Neînvingând moartea, noi nu învingem cauza relelor care ne afectează. Dacă nu ne lărgim orizonturile cu ceea ce ne-a adus Isus Cristos prin Învierea Sa, noi suntem prea închiși în noi înșine, preocupați de consecințele păcatelor, ale păcatului colectiv; suntem orientați asupra noastră. Vedeți, deci, legătura între înviere și vindecare. Cel care acceptă învierea, care o dezvoltă, care e deschis să primească această putere transformatoare a omenirii, se află pe drumul vindecării, acela se vindecă. Toate lucrurile se așează la locul locul lor, și cele din trecutul nostru, rădăcinile noastre.

Există o teză, o idee, potrivit căreia chiar și Moartea lui Isus Cristos face parte din economia mântuirii de la începutul Creației, pentru că Isus Cristos S-a proslăvit în acest fel. Și suferința Sa, Moartea Sa, fac parte din această bunătate infinită a lui Dumnezeu, şi ea intră în viața noastră, dacă credem în aceste lucruri. Isus Cristos intră în viața noastră cu acea iubire pe care Dumnezeu a avut-o de la început, prevăzând faptul că unii oameni se vor îndepărta de El.

Prin urmare, doresc să încercăm să reperăm punctele pe care trebuie să le vindecăm în noi. Unul dintre ele este: prima moarte, care este sclavia egoismului nostru; să ne eliberăm de sclavia egoismului nostru. Aici există multe nuanțe. Să nu ne uităm la oamenii din jurul nostru care aleargă după bani, care se preocupă de una, de alta, ci să privim în noi înșine. Dat fiind faptul că le vorbim unor oameni care doresc să parcurgă un drum, fiecare să privească în sine, să vadă unde există piedici.

Există un egoism spiritual, după cum am spus mai înainte, dacă persoana nu-L primește pe Isus Cristos ca Mântuitor al Lumii, nu primește, nu se hotărăște spre înviere, și automat, dedesubt rămâne rădăcina egoismului, frica de moarte și închiderea în sine. Atunci, Dumnezeu ne dă posibilitatea de a elimina această frică. Iau exemplul Sfântului Francisc de Assisi care se temea să îmbrățișeze un lepros. Sub imboldul Spiritului Sfânt, întâlnind un lepros, el s-a aruncat către El și l-a îmbrățișat, și mărturisește că în acel moment toată amărăciunea s-a transformat în dulceață. Aceasta înseamnă să acceptăm dinamicitatea vieții Mântuitorului în pasajele sale. Voi știți că nașterea este o criză, o mare criză. Ieșirea dintr-o stare, din burta mamei, ieșire afară cu durerile mamei, înfruntarea vieții; dar nu se poate renaște fără să înfruntăm această criză de creștere,  care este moartea.

Doresc să menționez câteva elemente care vă pot fi de folos. În viața spiriuală un egoism, egocentrism poate fi subtil și foarte periculos, ascuns: o complacere în propria viață spirituală, disprețuindu-i pe alții, lăcomia, gelozia, invidia. Gândiți-vă câtă invidie și gelozie există în Lucifer, văzând acum poporul înaintând înspre Noua Creație. Totul pornește de la egoism, de la egocentrism.

Există o formă de atașament față de carisme, ca ornament, ca prestigiu, ca ceva măreț; e periculos. Carismele nu trebuie în niciun caz să fie privite ca metodă de vindecare! Cel care vindecă este Isus Cristos, dacă există vindecare. Vindecarea autentică o face Isus Cristos; aduceți-vă aminte de vindecările din marile sanctuare mariane, când persoanele se vindecă în spirit și se schimbă.

Există un alt element periculos: concentrarea asupra bolii, problemelor, un fel de           psiho-analiză spirituală. Ar fi normal ca atunci când simți răul să strigi după ajutor, să te adresezi celui care te poate ajuta. Toată atenția ar trebui să fie îndreptată asupra Mântuitorului Lumii, o atenție încrezătoare, plină de speranță, iubire. În acest punct, capitolul care tratează despre moarte din cartea Stefaniei Caterina ”Dincolo de Marea Barieră” subliniază că rugăciunea autentică este puterea împotriva primei morți. Adevărata convertire alungă, îndepărtează răul. Cufundându-ne în Dumnezeu, ca și Preacurata Fecioară Maria, nu privim răul, cu ne continuăm drumul, iar răul se desparte de noi, se îndepărtează. Cu cât centrul atenției noastre spirituale e Isus Cristos, Învingător, Înviat, și mergem pe urma Lui, cu atâta noi ne eliberăm de egocentrismul nostru.

În viața spirituală există și dorințe puternice de a cunoaşte, o curiozitate în ceea ceea privește lucrurile extraordinare și dorințe de a se mișca pe nivelul lucrurilor extraordinare. La sfârșitul timpurilor, vom avea un singur lucru extraordinar: iubirea curată, iubirea lui Dumnezeu pe care o trăim în noi și cu frații noștri. Adesea se citesc cărți care conțin vindecări extraordinare sau miracole extraordinare;  eu vă spun că, dacă voi trăiți uniți mistic cu Cristos, îmbrățișând toată dinamicitatea acțiunii Sale mântuitoare, dinamicitatea Spiritului Său care coboară tocmai din Mântuirea Sa, puteți trăi în fiecare moment un miracol. În fiecare contact cu Isus Mântuitorul, cu Dumnezeul cel viu, voi simțiți vibrând viața care alungă de la voi răul, vă învie, vă transformă.

Cât suntem de superficiali noi, creștinii! Dacă spovada noastră ar fi făcută înaintea lui Isus având deschiderea ca El să ne schimbe, cu dorința de a fi transformați, ea ar produce miracole, mari miracole. Dacă noi L-am întâlni în fiecare Liturghie pe Isus Biruitor și Înviat, dacă am adera la victoria Sa, s-ar întâmpla minuni și am fi atrași de acea forță, învăluiți de acea forță. Dacă noi ne-am ruga așa cum v-am învățat, viața noastră s-ar schimba.

Citez două texte scurte din Noul Testament din Faptele Apostolilor, capitolul 2, [1] prima predică a Sfântului Petru: ”Să ştie deci toată casa lui Israel cu siguranță că, pe Acest Isus pe Care voi L-aţi răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos”. Aceasta este vestea care mântuiește, pe care trebuie s-o acceptăm. Textul continuă: ”Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt”.

Vedem aici două aspecte: ei s-au simțit pătrunși la inimă de cuvintele lui Petru. Ce înseamnă aceasta? Când un hoț este prins, în momentul descoperirii adevărului, se simte săgetat în inimă. El are două posibilități: una, să nu se căiască, să se închidă în sine, în minciună și să facă totul pentru a se apăra pe nedrept și să întărească în el păcatul, a doua posibilitate, să recunoască, să se căiască. Și noi ne putem comporta așa, sau putem permite ca adevărul să ne ilumineze în întunericul nostru și să-l risipească. Aceasta este puterea cuvântului lui Isus, puterea de a ucide moartea în noi, pentru că păcatul de moarte este însăşi moartea într-un suflet.

În viața mistică, am pomenit în aceste zile stigmatele Sfântului Francisc, care s-a simțit străpuns și, după cum mărturisește Sfântul Bonaventura, de la Averna s-a întors un om nou. Acel har a străpuns ceva corupt, iar el s-a schimbat, a înviat. Din viața lui Padre Pio, știm că a fost lovit de o suliță, de un har care a străbătut inima sa și a transformat-o.

Când noi avem o atitudine sinceră, umilă, docilă, când ne lăsăm priviți de ochii lui Dumnezeu, când lăsăm ca Cuvântul lui Isus să ne vorbească, sau să ne vorbească printr-un frate, soră, dacă suntem deschiși să primim acea vibrație a adevărului iubirii, noi ne vindecăm. Dacă suntem gata să fim vindecați până la capăt, și noi trebuie să-I cerem harul să străpungă păcatul nostru, ca înlăuntru să moară omul vechi. Nu e o moarte crudă; și Sfântul Francisc simțea în durere o dulceață, o stare de bine, o bucurie și o viață nouă. Creștinul, însă, trebuie să înțeleagă că trebuie să facă aceste Treceri Pascale înlăuntru său. Dacă dorește să fie complet transformat, dacă aderă cu adevărat la programul de a fi reunit în Cristos și de a-i reuni pe alții în Cristos, de a merge înspre Noua Creație, există pași obligatorii: avem oferirea vieții, sinceritatea, neprihănirea, transparența, corectitudinea înaintea lui Dumnezeu și comuniunea cu frații. Sfântul Petru spune: ”Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt”. Când noi trăim cu adevărat Botezul nostru, ne cufundăm cu sinceritate în har, pentru ca Preafânta Treime să manifeste prezența și acțiunea Sa în noi, atunci în noi curge viața și Spiritul Sfânt.

Vă citez un alt text al Evangheliei după Ioan, capitolul 15: ”Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele, Cine rămâne în Mine și Eu în El, aduce mult rod, căci fără de Mine nu puteți face nimic”. [2] Ce înseamnă să rămânem în Isus? El explică: ”Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea”. [3]

Ce vrea să însemne a rămâne în iubirea Sa? A-L iubi mai presus de orice. Pentru Sfântul Francisc, Dumnezeu era TOTUL cu majuscule, Dumnezeu îi dădea totul. În spiritul său se revărsa totul, viața Treimii. Apoi, textul spune: ”Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.” [4]

Dumnezeu ne-a ales. Gândiți-vă puţin că Dumnezeu v-a iubit din veșnicie. V-a iubit în Adam, în Eva. V-a iubit în toate generațiile. I-a iubit pe toți. Acum, voi sunteți chemați să trăiți această iubire, să o revărsați  peste toată istoria omenirii, să comunicați această iubire tuturor predecesorilor voștri. Dacă trăiți așa, Îi permiteți lui Isus să coboare în voi până la porțile Infernului să elibereze prizonierii. În acest context intră vindecarea rădăcinilor, botezul în Spiritul Sfânt și Foc. Dacă voi nu permiteți ca această iubire a lui Cristos să vă iubească, dacă nu credeți că această iubire v-a iubit încă din momentul concepției, veți găsi în viața voastră găuri negre, răni, îi veți învinui pe părinții voștri, pe cei care au fost cu voi, dar vina este înlăuntrul vostru.

Dacă voi vă oferiți lui Isus Cristos și-L iubiți în rănile voastre, dacă iertați, dacă veți înțelege, dacă credeți că Dumnezeu vrea să vă folosească ca pe un instrument și pentru cei răi, pentru persoanele care nu v-au înțeles, atunci voi vă veți vindeca în interior. Până când voi nu vă ridicați de pe acele cruci care v-au provocat răni, dacă nu vă înălțați în Cristos la Tatăl, voi veți fi mereu în groapă și vă veți învârti în jurul ei; și această groapă e ceva putred în voi, care produce boli, indispoziție, resentimente, gelozii, războaie, etc. Nu puteți fi vindecați dacă nu înviați înlăuntrul vostru.

Să luăm aceste cuvinte ale lui Ioan: dacă voi alegeți iubirea lui Dumnezeu mai presus de orice, vă oferiți pentru a iubi această iubire, sacrificați totul, în voi toate lucrurile se așează la locul lor. Veți înțelege de ce ați suferit în viață, cum v-a folosit Dumnezeu ca să mântuiască. Totul în viața voastră se pune în ordine. În această deschidere a voastră spre iubirea curată a lui Dumnezeu, în voi curge ungerea Spiritului Sfânt, o vindecare continuă, curge și vibrează viața Trinitară în voi. Atunci voi sunteți capabili să comunicați viața atât celor vii cât și celor răposați.

Atunci, voi nu veți scandaliza ateii, persoanele aparținând altor religii: voi veți da viața, nu vorbe goale, iar persoanele de bunăvoință își vor da seama. Decideți-vă să vă schimbați viața astfel ca viața voastră să fie Cristos. Atunci veți ieși din voi înșivă, din egocentrism, care va rămâne într-o anumită măsură, cât suntem pe acest Pământ, unde suntem bombardați de rău din toate părțile. Însă noi să ne înălțăm conștienți cu rugăciunea noastră, și cu cât ne înălțăm mai mult, cu atâta Isus trăiește în noi și învinge, acționează în noi și prin noi.

După cum am spus deja, datoria poporului creștin este aceea de a manifesta viața Dumnezeului  Trinitar și Unic, viața veșnică, cu puterea Spiritului Sfânt. Vă spun că în curând vom intra în acest timp; persoanele de bunăvoință care au ales acest drum pe care vi l-am indicat: oferind viața lui Isus prin Maria, trăind cu sinceritate viața lui Cristos, cufundați în viața Sa, acele persoane vor fi umplute cu putere de forța care va coborî din Cer prin instrumentele extraordinare şi se vor îndrepta cu rapiditate înspre Noua Creație.

Să ne întoarcem la cuvintele Faptelor Apostolilor: poporul se simte străpuns în inimă. Cine nu-L vrea pe Isus Cristos, va simți acest cuvânt, această putere ca  pe ceva ce-l străpunge, și cine vrea să rămână rău se va închide în propria cochilie, dar se va închide în suferință, nu în Inviere. Nimeni nu va putea rămâne în mijloc. Cine a fost indiferent față de Isus Cristos în întreaga sa viață și dorește să continue, va simți toată greutatea acestor timpuri. Prin urmare, vă invit pe toți cei care ați înțeles, să porniți la drum, începeți să trăiți și să acționați pentru a învia. E bine pentru voi. Veți fi înviați și veți putea comunica această putere a învierii și altora. Atunci, creștinismul va fi adevărul care salvează, nu o religie care luptă pentru ea însăși.

Aceasta este invitația mea. Eu mă voi ruga, mă voi oferi și mă voi strădui să trăiesc înviat înlăuntru meu, spre folosul vostru, al tuturor. Dacă veți fi tot mai numeroși, vom fi mai puternici. Poporul lui Dumnezeu de pe Pământ va fi mai puternic. Aceasta este invitația lui Isus. În acest context se inserează, după cum vă spuneam, Botezul în Spirit Sfânt și foc, vindecarea rădăcinilor.

Să ne rugăm, acum:

O, Doamne, Isuse, te rog pentru fiecare frate, pentru fiecare soră care a ascultat aceste reflecții, care a citit aceste mesaje, să aibă curajul să fie umil, docil, să primească cuvântul Tău care ne eliberează, ne vindecă și ne învie, care ne ridică la o viață demnă, care umple spiritul nostru de bucuria speranței că vom fi transformați, că vom deveni făpturi noi, că vom trăi pentru veșnicie.

Puterea Spiritului Tău, Doamne, să ne cuprindă pe fiecare și să se întipărească în fiecare, pentru a putea transmite această putere înainte de toate trăind, mai mult decât predicând, ca fiecare să învețe să trăiască un miracol continuu în viața sa, întâlnindu-Te pe Tine.

Vă binecuvântez pe voi, pe toți cei care sunteți bolnavi, ca să vă abandonați lui Cristos cel Înviat, să-L puneți în centrul bolii voastre, să vă înălțați mintea, gândurile. Îi binecuvântez pe toți cei pe care voi îi purtați în suferințele voastre, în bucuriile voastre, binecuvântez munca voastră, tot ceea de ce aveți nevoie, pentru a putea simți prezența Păstorului Isus Cristos, care e mereu prezent, și ca voi să știți să păstrați în voi această prezență a Celui care vă conduce, vă ocrotește, vă iubește, vă iartă, care vă vindecă în adânc; atunci viața voastră va genera alte persoane sănătoase și va purta vindecarea altora.

În Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Ne reauzim.

Reuniți în Cristos – Botezul în Spirit Sfânt şi foc

Lasă un comentariu

 

Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

Botezul în Spirit Sfânt şi foc

Vă salut pe toţi fraţii şi surorile care ascultă acest program. Astăzi vom aborda tema „Botezul în Spirit Sfânt şi Foc”. Începem această reflecţie în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt. Amin.

„Doamne, Dumnezeule, reînnoieşte în noi Botezul nostru

şi harurile pe care ni le-ai dăruit prin Botez.

Dăruieşte-ne azi harul de a fi îmbrăcaţi cu putere de sus, cu puterea Spiritului Sfânt,

ca Spiritul Sfânt să ne călăuzească în aceste timpuri şi

să ne dăruiască harul de a  înţelege semnele timpurilor, pentru a putea răspunde impulsurilor pe care le primim din interior.

Doamne, Dumnezeule, dă-ne să ne trăim Botezul în aceste  timpuri şi fă-ne martorii Tăi, mărturisitorii vieţii Tale în noi, viaţă care doreşte să se manifeste, să se exprime celorlalţi.

În Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.”

 

Această temă este prezentată de Stefania Caterina în cartea „Dincolo de Marea Barieră”. Astăzi vă punem la dispoziţie capitolul al nouălea al acestei cărţi, în care ea vorbeşte detaliat despre această temă şi, prin urmare, îl puteţi citi, vă puteţi informa şi puteţi dobândi o imagine reală despre ceea ce este Botezul în Spirit Sfânt şi Foc. Doresc doar să subliniez un lucru, pentru aceia dintre voi care n-au citit şi nu sunt informaţi: Botezul în Spirit Sfânt şi Foc despre care vorbim este o extensie a harului Botezului. Este un har dăruit pentu aceste timpuri şi este vorba despre reunirea în Cristos a tuturor oamenilor, sufletelor, făpturilor. Nu toţi oamenii, mai ales sufletele din Purgatoriu şi oamenii din Univers au posibilitatea să primească Botezul aşa cum avem noi, pe Pământ, unde a fost instituită Biserica lui Dumnezeu. În aceste timpuri, Dumnezeu doreşte să cuprindă totul. De aceea, dă harul ca în spirit să comunicăm harul Botezului tuturor oamenilor de bunăvoinţă; celor vii şi celor răposaţi, oamenilor de pe Pământ şi din întregul Univers. Aşa cum pentru noi a fost un moment hotarâtor decizia noastră pentru Isus Cristos şi Botezul în Numele Preasfintei Treimi, tot aşa, şi pentru sufletele din Univers este necesar Botezul. De aceea, astăzi doresc să reflectăm împreună la datoria fiecărui om care e botezat, desigur, a celui care e botezat şi care-şi trăieşte Botezul. Această temă doresc să o așez în contextul evenimentelor actuale din lume şi din întregul Univers, pentru ca să-I puteţi răspunde lui Dumnezeu în timpurile în care ne aflăm.

Pe Pământ, omul iese cu greu din ritmul său şi din modul propriu în care înţelege ceea ce se întâmplă în lume.  V-am comunicat ceea ce am primit de la instrumentele extraordinare pe care Dumnezeu  le-a prevăzut pentru aceste timpuri: Nucleul Central, îngerii şi frații și surorile credincioase lui Dumnezeu din întregul Univers. Anul trecut v-am spus că Pământul era chemat, la fel ca și Biserica de pe Pământ, să fie gata să ocupe locul de frunte în Evanghelizarea întregului Univers. La sfârșitul anului, ni s-a revelat că Dumnezeu nu a găsit pe Pământ poporul care să fie pregătit pentru această misiune. Voi, cei care ați urmărit aceste programe, știți că Dumnezeu a încredințat acest rol popoarelor din Univers care Îi sunt credincioase. Anul acesta, Bisericii de pe Pământ îi este dat un har deosebit, prezența specială a Preasfintei Treimi. Acest an se îndreaptă înspre final și-și încheie ciclul său. În acest an, Dumnezeu așteaptă de la poporul Său, de la Biserică, o decizie. Care? Frații și surorile credincioase au realizat evanghelizarea Universului Mediu. V-am spus deja că întregul Univers este împărțit în trei: Universul Superior, Mijlociu și Inferior. În Universul Superior se află popoarele care au rămas credincioase lui Dumnezeu. Ei se află chiar lângă Bariera de Lumină pe care va trebui să o treacă întreaga omenire, pentru a deveni Noua Creație. Acești frați și surori L-au vestit deja pe Isus Cristos și Evanghelia, Universului Mijlociu, unde se află oamenii care după păcatul originar au rămas nehotărâți, indiferenți.

 În aceste luni care au mai rămas, frații și surorile credincioase completează acele detalii care sunt necesare acelor oameni și planete. Prin urmare, vă puteți închipui ce rol au împlinit acești oameni care sunt credincioși lui Dumnezeu.

Când se încheie Evanghelizarea Universului Mijlociu, începe în Universul Inferior și pe Pământ, care se află în acest Univers. Știți că Universul Inferior e plin de oameni, de planete care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; prin urmare, e prezentă în mod deosebit acțiunea Satanei. Vă puteți închipui acum că în fața puterii spiritului îngerilor și a fraților și surorilor credincioase lui Dumnezeu, se va declanșa o reacție puternică în Universul Inferior. Putem spune că Evanghelizarea va intra pe teritoriul unde Lucifer domină. În această Evanghelizare, se așteaptă mari evenimente în Universul Inferior, care vor cuprinde și Pământul. Cu aceasta intrăm în faza hotărârii definitive a omenirii, a fiecărui om, fie pentru Dumnezeu, fie pentru Satana. Evenimentele însele îi vor pune pe oameni în situația de a trebui să aleagă între Dumnezeu și Satana. Intrăm în evenimente foarte importante pentru omenirea de pe Pământ și din întregul Univers, mai ales din Universul Inferior.

Prin urmare, când vorbim despre Botezul în Spirit Sfânt și foc, dorim să-l așezăm în contextul acestor evenimente și să vă vorbim vouă, celor care sunteți botezați, despre rolul vostru și despre responsabilitatea pe care o aveți pentru această evanghelizare. Nu se pune problema dacă oamenii știu sau sunt siguri sută la sută că există viață și oameni  în Univers, ci este vorba despre răspunsul fiecărui creștin la chemarea pe care a primit-o prin Botez. Este vorba despre hotărârea matură a fiecărui creștin de a da mărturia sa.

Iar botezându-se Isus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” [1].

 Noi răspundem în puterea Botezului lui Isus. Din acea putere ne luăm forțele. Prin Botezul lui Isus, cei care se botează sunt cufundați în viața dumnezeiască, în viața Preasfintei Treimi. Dacă își trăiesc pe deplin Botezul, atunci Dumnezeu se manifestă mereu în ei, manifestă viața Sa și o confirmă. Prin urmare, ceea ce Isus a trăit la Botez, e oglinda dinamicii vieții în noi. Dacă suntem botezați în Numele lui Isus Cristos și trăim cu adevărat acest Botez, atunci în noi acționează Isus Cristos ca Mare Preot care răscumpără, care se oferă pentru noi și care neîncetat mijlocește pentru noi. El este în noi, în spiritul nostru. În noi se află Spiritul Sfânt care ne îndeamnă, care ne călăuzește și ne apără. În noi este Tatăl, care ne naște și ne regenerează necontenit. În noi este această dinamică a harului. Dacă înțelegem aceasta, atunci putem înțelege ceea ce a spus sfântul Pavel: ”că suntem templul Spiritului Sfânt, templul lui Dumnezeu”. Acest cuvânt – templu – nu are voie să rămână doar o expresie. Templul este Biserica în care se adună poporul viu. Dacă o persoană, nucleu sau un popor trăiește radical Botezul, atunci devine un mare sanctuar în care se adună suflete; pentru că Isus este Preot în noi. Fiecare botezat participă la Botezul lui Isus, se împărtășește din puterea Sa profetică și regală. Prin urmare, cu răspunsul nostru, noi ne inserăm în această acțiune a lui Isus Cristos, în preoția comună, în viața Sa profetică și în regalitatea Sa. Acum avem harul de a trăi pe Pământ, iar când vom fi în Cer, aceasta se va realiza pe deplin.

Deci, în acest hram, în acest sanctuar, îndatorirea noastră este aceea de a participa la preoția lui Isus Cristos, de a ne oferi pe noi înșine, întreaga noastră existență, oamenii, toate creaturile. Dacă noi ne abandonăm acțiunii Preasfintei Treimi în noi, viața noastră devine lumină. În spiritul nostru se adună suflete, pentru că în aceste timpuri, Isus Cristos acționează într-un mod deosebit asupra spiritului omului. Prin Spiritul Sfânt, El adună toate sufletele – din Univers, din Purgatoriu –  și le orientează într-acolo unde găsesc lumină. Suflete care nu  L-au cunoscut pe Isus Cristos prin predici, călăuzite de Spiritul Sfânt, se orientează înspre oamenii care trăiesc viața dumnezeiască și o manifestă. Slujirea noastră constă în aceea că noi comunicăm viața lui Dumnezeu oamenilor și sufletelor. De aceea, și noi putem să transmitem acest har al Botezului în Spirit Sfânt și Foc, desigur, dacă trăim acest har și dacă sufletele văd în noi lumină. Cu cât suntem noi mai cufundați în Dumnezeu, cu atât mai multe suflete văd această lumină și găsesc drumul. Ele se unesc cu noi și, după ce le botezăm, aceste suflete ne însoțesc și ne ocrotesc, și astfel, noi naștem un popor în jurul nostru, prin harul lui Isus Cristos.

 În luarea de rămas bun de la ucenici din relatarea Sf. Matei, Isus spune:Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” [2]

Creștinii pasivi atribuie acest har doar Papei și preoților, dar nu e așa. În ultima audiență, Papa Francisc a spus că toți suntem egali, că nu există diferențe între preot și creștinul de rând. În istoria Bisericii cunoaștem atâția sfinți, atât bărbați cât și femei, care nu au fost nici episcopi, nici preoți, nici călugări, și care au demonstrat o putere extraordinară a Spiritului Sfânt. Prin urmare, cei care au primit cu seriozitate viața lui Isus Cristos și s-au cufundat în ea, au experimentat puterea Botezului, puterea acțiunii Preasfintei Treimi. De aceea, tuturor celor care sunt botezați, le este adresată astăzi chemarea de a-I răspunde lui Dumnezeu și de a fi responsabili pentru frații și surorile care-L caută pe Dumnezeu, dar care nu-L pot găsi, pentru că nu există posibilitatea de a le fi vestit direct, așa cum ne este vestit nouă. Sunteți chemați să răspundeți la o acțiune concretă care va fi foarte folositoare sufletelor din întregul Univers. Biserica, poporul lui Dumnezeu, e chemată

să-și manifeste identitatea sa, personalitatea sa, pe care ea însăși o definește în două puncte:

 

• Manifestarea vieții Preasfintei Treimi

• Trăirea în uniune mistică cu Jertfa lui Isus, adică trăirea Euharistiei.

 

Când vorbim despre aceste puncte, nimeni nu se poate scuza spunând ”eu nu știu dacă există oameni în Univers”. Accentul se pune pe faptul că Biserica per ansamblu trebuie să răspundă, să manifeste identitatea sa, și în ea prezența vieții Preasfintei Treimi; să o manifeste în acea putere care i-a fost dată la începutul Rusaliilor. Biserica e chemată să-și manifeste iubirea sa pentru Mântuitorul lumii, prin uniunea mistică cu Jertfa Sa, cu Moartea și Învierea Sa. Acel răspuns întregul Univers îl așteaptă de la Biserica de pe Pământ. Frații și surorile credincioase lui Dumnezeu se vor întâlni cu noi în Spiritul Sfânt. Ei acționează deja în Spiritul Sfânt, și nu vin la noi cu discuții omenești. Cine îi dă un răspuns afirmativ lui Isus Cristos, va recunoaște acești frați și surori în Spiritul Sfânt.  De asemenea, și poporul ar trebui să dea acest răspuns, pentru a se întâlni și a se forma un popor între Biserica de pe Pământ, care trebuie să fie martora Morții și Învierii Domnului și a Înălțării Sale glorioase, și oamenii din Univers credincioși lui Dumnezeu, care sunt martorii harurilor enorme care au rămas în ei și care s-au dezvoltat, datorită faptului că au rămas credincioși lui Dumnezeu de la începutul lumii.

De aceea, această chemare se adresează fiecăruia în parte, întregii Biserici și întregii omeniri, pentru că întreaga omenire Îl va întâlni pe Isus Cristos. Biserica crede în cea de-a doua Sa venire, dar trebuie să recunoască timpurile. Ea este chemată la fidelitate și la un răspuns treaz la toate îndemnurile spiritului.

În ultima audiență, Papa Francisc a întrebat credincioșii: ”Știți ziua în care ați fost botezați? Dacă nu o știți, aflați-o și sărbătoriți acea zi”. Folosesc această ocazie ca să vă spun tuturor să treziți în voi importanța Botezului vostru, să începeți să trăiți, să comunicați acest har oamenilor din întregul Univers, sufletelor din Purgator și tuturor oamenilor care nu au altă posibilitate de a intra în viața lui Isus Cristos.

Să rămânem un moment în tăcere, acum; să luăm o hotărâre.

Vă invit pe toți să vă oferiți viața lui Isus Cristos prin Maria și să vă hotărâți să comunicați acest har botezând oameni, suflete, în Spiritul Sfânt și foc. Fie ca oferirea noastră să fie de acum comunitară, și acest popor va deveni puternic în Spiritul Sfânt.

Acum să dorim ca toți oamenii de bunăvoință care doresc să intre în comuniunea noastră și în comuniune cu întregul Trup Mistic, care doresc să se boteze în Spirit Sfânt și foc și să se unească cu Trupul Mistic al lui Cristos, să primească acest har. Sunt oameni care fac parte din rădăcinile noastre, strămoșii, răposații noștri, cei adormiți. Au trecut atâtea secole şi există atât de mulți oameni care nu sunt botezați. În Univers sunt mulți oameni care au uitat tot despre Dumnezeu și care au nevoie de Botez. Există atât de mulți oameni de bunăvoință care sunt înșelați. Să ne rugăm pentru ei în fiecare zi, la Sfânta Liturghie, prin alte rugăciuni… Acești oameni îi caută pe aceia care sunt plini de viața lui Dumnezeu. Avem întotdeauna prilejul să le-o oferim.

Acum îi vom boteza în Spirit Sfânt și foc pe toți cei care sunt de față și care doresc viața dumnezeiască:

”Vă dăm numele Mihail și Mihaela,

eu vă botez în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Dumnezeul cel milostiv să vă ierte păcatele,

să reverse Spiritul Său peste voi, să imprime sigiliul Său și cele șapte daruri ale Sale,

să vă separe de orice influență a spiritului rău, a puterilor Iadului

și să vă unească adunării sfinților, Trupului Mistic al lui Cristos.

 

Spiritul Sfânt să coboare peste voi și peste cei care continuă să trăiască și să se roage,

peste cei care doresc să fie slujitori activi ai acestui har.

 

Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să coboare asupra voastră, asupra familiilor voastre, peste munca voastră, peste cei cu care împărtășiți viața voastră și peste tot ceea ce înseamnă existența voastră. Să coboare asupra întregului Univers, peste toate sufletele, peste toți oamenii și toate creaturile, în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt. Amin.”

 

„Reuniți în Cristos”, Situația în care ne aflăm

Lasă un comentariu

de Reflecții și rugăciuni,  Vlašić

Situația în care ne aflăm

 

Dragi ascultători,

începem acest parcurs de rugăciune și reflecții din fiecare sâmbătă, la orele 18 (19, ora României), parcurs pe care l-am intitulat: ”Reuniți în Cristos”, iar astăzi prezentăm în mod special tema: ”Situația în care ne aflăm”.

Nu doresc să repet multele lucruri pe care le-am spus în toți acești ani, ci aș dori să pornesc de la cuvintele Sfântului Pavel, din primul capitol al Scrisorii către Efeseni:

“Aceasta este bogăţia Harului lui Dumnezeu,

pe care El l-a făcut să prisosească în noi…

făcându-ne cunoscută taina Voinţei Sale…

astfel cum hotărâse în Sine mai înainte,

spre economia plinirii vremilor,

ca toate să fie iarăși unite în Cristos,

cele din Cer şi cele de pe pământ.” (Ef 1,7-10)

Vorbim, deci, despre reunirea în Cristos a întregului  Univers.

Această temă este cunoscută tuturor creștinilor, este un adevăr de credință.

Eu mă prezint ca martor al evenimentelor care se află în curs  de desfășurare, evenimente legate de reunirea întregului Univers în Isus Cristos, ca martor al harurilor care sunt date omenirii pentru aceste timpuri.

Aș dori să vă ajut să vă pregătiți pentru aceste evenimente, să vă pregătiți dinlăuntru, ca să puteți fi reuniți în Cristos.

Când vă prezentăm evenimentele care au loc în Univers, vi le prezentăm așa cum sunt ele în ochii lui Dumnezeu, în modul în care El le conduce și cu instrumentele pe care El le dă pentru aceste timpuri, pentru a conduce întregul Univers la reunirea în Cristos.

Situația în care ne aflăm, mai ales noi, cei de pe Pământ, e gravă, dramatică. Doresc să subliniez câteva aspecte:

–  Până la sfârșitul anului 2012, omenirea de pe Pământ nu a dat un răspuns pozitiv în ceea ce privește reunirea tuturor lucrurilor în Cristos a întregului Univers; a eșuat în misiunea sa. Omenirea de pe Pământ, în special creștinii, sunt martori că Isus s-a întrupat pe Pământ, o singură dată pentru toată omenirea Universului, că a murit și a înviat. Aceasta este puterea enormă care ar trebui să acționeze în cei care-L mărturisesc pe Isus Cristos pe Pământ. Omenirea de pe Pământ nu a împlinit această datorie; ea trebuia să fie protagonista, să fie în fruntea misiunii de evenghelizare a Universului, unită cu instrumentele extraordinare, cu frații credincioși lui Dumnezeu din Univers. Aceasta nu s-a întâmplat.

–  Pământul a întârziat procesul de evanghelizare a Universului. Această evanghelizare, după cum ați fost informați, a fost încredințată omenirilor fidele lui Dumnezeu, în frunte cu umanitatea de pe Alfa Centauri.

–  V-ați întrebat ce înseamnă aceasta pentru Pământ? V-am spus că ritmul, tempo-ul se va schimba, că timpul este accelerat și că evenimentele se desfășoară mai rapid. Dumnezeu a decis să-Și împlinească promisiunile făcute, de a reuni totul în Cristos, și am auzit în repetate rânduri că Dumnezeu nu mai dă înapoi. Răspunderea Pământului este din nou mare; cu toții observăm cum evenimentele se derulează tot mai rapid; dar ne-am întrebat de ce? Evanghelizarea Universului a început; frații credincioși lui Dumnezeu din Univers nu așteaptă prea mult, ei pornesc, investiți cu mult har și putere.

–  Omenirii de pe Pământ i-a fost lăsată misiunea de a evangheliza Pământul, dar nu este vorba despre o evanghelizare făcută pe baza catehezelor elementare, ci despre planul de reunire în Cristos a întregului Univers. Ce spuneți? Ați dat un răspuns, ați format nuclee? Rugăciunea voastră, atât individuală cât și colectivă are acest conținut? S-a îmbunătățit calitatea grupurilor de rugăciune, a Celebrării Euharistice, a relațiilor dintre creștini? Sunt întrebări la care puteți răspunde voi și fiecare dintre noi.

–  Pentru acest an, Pământului îi este acordată o putere extraordinară, și sunt martorul acestui fapt, puterea Preasfintei Treimi, acțiunea Trinitară. Pământul este chemat să primească această putere Trinitară. Biserica și-a definit identitatea sa în profesarea, manifestarea Vieții Preasfintei Treimi și-n celebrarea Jertfei lui Cristos.

–  După șase luni care s-au scurs, ne întrebăm dacă am răspuns, dacă am răspuns la punctele clare pe care Sfântul Mihail, Precursorul celei de-a doua veniri a lui Isus, le-a dat, pentru a parcurge acest drum al reunirii în Cristos: formarea nucleelor, pentru ca tot poporul să devină un singur nucleu, o inimă și-un suflet și pentru a ajunge la Rusaliile Cosmice. Isus, în mesajul Său, a vorbit despre viitorul poporului Său, pe care-l vede format din multe nucleee, care, la sfârșit, se transformă într-un singur popor în întregul Univers, poporul lui Dumnezeu.

–  Reflectați dacă omenirea de pe Pământ, creștinii, au răspuns. Dacă va lipsi un răspuns minim necesar din partea Pământului în acest an, ce anume poate face Dumnezeu? Poate să respecte libertatea oamenilor de pe Pământ care vor să-l distrugă, să-l cufunde în abis, sau să intervină din exterior. Voi știți ce înseamnă să intervină din exterior? Înseamnă să trimită încercări. Dacă nici prin suferințe oamenii nu sunt dispuși să-L primească pe Dumnezeu, așa cum L-au primit sfinții, care erau bucuroși să fie părtași la legile lui Dumnezeu, Dumnezeu va trebui inevitabil    să-Și conducă restul poporului; îl va conduce pentru a-l uni lui Cristos, împreună cu întregul  Univers.

–  Apelul meu se adresează tuturor oamenilor de bunăvoință, și celor care nu cred în Dumnezeu, care nu cred în Isus Cristos, și este acesta: doriți adevărul, acționați în adevăr! Nu faceți compromisuri cu adevărul. Orice om de știință ar trebui să fie integru, să spună adevărul.

–  Mă adresez, însă, într-un mod special creștinilor: ei au misiunea de a manifesta viața Trinitară a Dumnezeului Unul și Întreit, să-L manifeste pe Isus Cristos. Ei au datoria să ajungă la o viziune clară, ca prieteni ai lui Dumnezeu.

Ce anume se întâmplă în Univers? Cum conduce Isus desfășurarea evenimentelor? El le-a încredințat apostolilor, și într-un mod deosebit lui Ioan, Petru și lui Iacob, planurile Sale, viața Sa. Tot așa, El dorește să le reveleze, să le încredințeze prietenilor Săi, celor care doresc să-L urmeze cu sinceritate, ceea ce se petrece în Univers. Dar acest lucru e posibil doar printr-o convertire sinceră, printr-o deschidere interioară. Iată de ce noi v-am invitat pe toți să ne unim în rugăciune sâmbătă seara, la orele 18. Desigur, cine nu poate atunci, poate să aleagă un alt moment, dar ar fi frumos să fim toți uniți măcar în spirit, la orele 18. Noi atunci începem să ne rugăm, apoi vă trimitem reflecția noastră, după care continuăm să ne rugăm asupra voastră, pentru voi.    Rugați-vă și voi. Ce anume să vă rugați? Ceea ce ați învățat. Creștinii au toate mijloacele: au sacramentele (Sfintele Taine), o au pe Preacurata Fecioară Maria, Îl au pe Dumnezeu în mijlocul lor, îi au pe sfinți; Dumnezeu a adăugat și instrumentele extraordinare. Creștinii știu să se roage. Eu doresc și aș vrea să vă ajut să aprofundați rugăciunea, ca să puteți avansa în rugăciune, pe drumul vostru înspre Dumnezeu și în transformarea voastră.

 Să ne rugăm, deci, acum:

 În Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Doamne, cu Harul Tău, trezește memoria sufletului nostru, amintirea a tot ceea ce suntem în Tine, amintirea identității noastre, a misiunii noastre. Trezește spiritul nostru pentru ca, cu ajutorul Harului, să putem primi toate impulsurile Spiritului Tău. Luminează mintea noastră, întărește-ne voința, călăuzește-o.

Fără ajutorul Tău, chiar și ceea ce ne rugăm poate fi o activitate care se învârte  în jurul nostru, iar lecturile (lirurgice) pe care le auzim nu ne spun nimic, sau ne spun foarte puțin. O, Isuse, deschide-ne inimile, deschide drumul înaintea noastră.

Astăzi, Biserica celebrează sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel. Catolicii au participat astăzi la Liturghie, au ascultat lecturile. Eu aș dori să vă ajut să faceți niște pași concreți prin aceste lecturi.

Să luăm figura Sfântului Petru: în cap. 16 din Evanghelia după Matei (Mt 16,15-17), ne este prezentată mărturia sa că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Isus l-a lăudat, ”Fericit, ești, Simone”,  spunând că această cunoaștere nueste trupească, ci provine de la Tatăl din Cer care i-a revelat-o.

Doamne, eu te rog: deschide adâncurile noastre și arată-ni-L pe Fiul Tău, arată-L tuturor oamenilor de bunăvoință.

Petru nu era perfect, trebuia să-și corecteze atitudinea prin diferite încercări. Și a             corectat-o.

La sfârșit, când a participat la Învierea lui Isus, Cel Înviat l-a întrebat: ”Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”, și Petru răspunde: ”Doamne, Tu știi că te iubesc!”, după care Isus îi arată drumul pe care va trebui să-l parcurgă: ”Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești”. (In 21,15.19)

În acest moment îl vedem pe Sfântul Petru matur, lăsându-se condus de iubirea lui Dumnezeu.

Doamne, te rugăm să ne ajuți să ne lăsăm conduși de iubirea Ta, iubindu-Te mai presus de toți și de toate. Atunci, evenimentele vieții noastre, oamenii, nu ne vor putea clinti de sub privirea Ta. Vom fi capabili să umblăm și pe drumuri sinuoase și să depășim chiar și încercarea morții, să rămânem cu Tine.

 

Petru și-a dăruit viața lui Cristos, și, de atunci, toată viața sa a fost o mărturie a acestei iubiri a sale pentru Cristos.

Să vedem, atunci, în textul pe care l-am auzit în Liturghia de astăzi, cum Dumnezeu îl conducea pe Petru, care-L iubea mai mult decât orice și-L mărturisea spunând că ”nu există niciun alt nume sub cer  în care putem fi salvați” (Fap 4,12), fapt pentru care a fost aruncat în temniță. Iacob, a fost ucis, Petru era în închisoare, în așteptarea încheierii Sărbătorii, așteptând să fie judecat și, foarte probabil, condamnat la moarte, pentru că aceasta era pe placul jidovilor iudeilor.

Fap 12,7-12 ”Cu o noapte mai înainte, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri iar în faţa uşii santinelele păzeau închisoarea.  Dintr-o dată a apărut un înger al Domnului şi o lumină a strălucit în celulă. Îngerul a lovit coasta lui Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Atunci lanţurile i-au căzut de pe mâini.  Îngerul i-a zis: „Îmbracă-te şi ia-ţi sandalele!” Şi Petru a ascultat. Îngerul i-a mai spus: „Pune-ţi mantia şi               urmează-mă!” Îngerul a ieşit iar Petru l-a urmat, fără să ştie că ceea ce făcea îngerul era adevărat; credea că este o vedenie. Au trecut de primul post de gardă, de al doilea şi au ajuns la poarta de fier care dădea spre oraş. Aceasta s-a deschis singură în faţa lor. Odată ieşiţi afară au ajuns într-o stradă, apoi, dintr-o dată, îngerul l-a părăsit.  Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu cu adevărat că Domnul l-a trimis pe îngerul său, care  m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de soarta pe care mi-o dorea poporul iudeu”.

Așa cum îl conducea pe Petru, Isus vrea să ne călăuzească pe fiecare dintre noi, potrivit cu originalitatea noastră, cu misiunea noastră, dacă I-am dăruit viața lui Isus și-L iubim mai presus de orice, adică dacă-I permitem să acționeze neîncetat.

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu ne-ai deschis calea și ne-ai dat toate posibilitățile. Ajută-ne să ne deschidem inima și să Te urmăm. Fără această deschidere față de Tine, noi nu putem înțelege nimic. Punem în discuție miracolele, intervențiile Tale, nu vedem lucrarea Ta, Mâna Ta, rătăcim.

Doamne, dă-ne harul de a ne converti. Noi nu suntem îndreptățiți să spunem: eu nu cunosc Universul, cum pot participa? Nu avem dreptul să spunem: ”Isus nu mi-a vorbit mie, așa cum le-a vorbit altora. Cum pot să știu?” Tu ești Cel care ne călăuzești pe fiecare din noi. Nu e o problemă comunicarea cu frații credincioși din Univers, cu îngerii; problema constă în faptul că noi nu suntem dispuși să comunică cu noi înșine, cu aproapele nostru, că nu reușim să fim transparenți, corecți unul cu altul.

Doamne, te rugăm să intervii în poporul Tău, pentru că creștinii nu ar trebui să fie așa. Dacă noi, creștinii, ne schimbăm, dacă ne vom deschide Ție, Universul se va deschide tuturor: toți vom cunoaște drumul, căile Tale care duc la Tatăl. Dă-ne Harul Tău în aceste timpuri, amintește-ți de toți aceia care sunt de bunăvoință. Amintește-și că mulți oameni în afara Bisericii așteaptă să vadă Chipul Tău în creștini.

Atingem și figura Sfântului Pavel. Abia primită revelația, după cum mărturisește în Scrisoarea către Galateni (Gal 1,15-17), imediat, fără să se consulte cu nimeni, Pavel L-a primit pe Isus Cristos și a început să-L mărturisească; s-a dus imediat în pustiu ca să aprofundeze în tăcere, în rugăciune, relația sa cu Isus.

Doamne, te rugăm, atinge-ne inimile!

Am auzit multe cuvinte despre Tine; acum a venit timpul să ne transformăm. Tu dorești să ne transformăm. Dăruiește-le tuturor celor de bunăvoință harul să se trezească și să pornească imediat, să ia o atitudine responsabilă, chiar eroică, asemenea Sfântului Pavel, pentru a Te mărturisi, renunțând la sine.

Într-un alt pasaj, din Cea de-a doua Scrisoare către Timotei, Pavel scrie: ”Preaiubitule,  eu sunt deja oferit ca jertfă și clipa plecării mele a sosit.  Am luptat lupta cea bună, am alergat şi am ajuns la ţintă, mi-am păstrat credinţa.  De acum nu-mi rămâne decât să primesc cununa învingătorului, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua aceea, şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care aşteaptă cu dragoste arătarea Lui în mărire” (4,6-8).

În fața încercărilor, înaintea morții, fă ca, asemenea Sfântului Pavel, și noi să putem să așteptăm cununa, nu sfârșitul. În toate încercările, dorim să te preamărim; Tu vei fi preamărit, iar noi Te vom preamări.

Doamne, Te rugăm să ne dăruiești iubirea Ta, pentru ca în iubire să așteptăm manifestarea Ta, care va avea loc atunci când totul va fi reunit în Tine.

Noi o dorim din toată inima.

Continuăm cu rugăciunea Tatăl nostru, reflectând:

Tată, Tatăl nostru, Tatăl tuturor oamenilor, al tuturor creaturilor, 

Care ești în Ceruri,

sfințească-se Numele Tău,

vină Împărăția Ta,

facă-se Voia Ta,

precum în Cer, așa și în întregul Univers,

în cei vii și-n cei răposați.

Să se realizeze Împărăția Ta de iubire, de pace, de viață veșnică,

în toți oamenii care doresc să intre în Împărăția cea Veșnică.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi,

dăruiește-ne tot ceea de ce avem nevoie pentru a ajunge la Tine, în glorie,

chiar și lucrurile necesare pentru a trăi pe Pământ.

Și ne iartă păcatele nostre; noi ne străduim să-i iertăm pe cei care ne greșesc

așa cum Tu ne-ai iertat pe noi.

Nu lăsa să cădem în încercări, în ispite,

În atâtea lucruri care ne depărtează de Tine! Păzește-ne, ocrotește-ne

și condu-ne la viața veșnică!

 

Și binecuvântarea lui Dumnezeu să coboare peste voi toți,

iar Dumnezeu, care Se dăruiește pentru toate creaturile Sale,

în special pentru fiii Săi, oamenii,

să-Și arate iubirea Sa, iar voi să simți această iubire,

care conduce întregul Univers și toată viața voastră

înspre o dimensiune nouă, înspre transformarea omenirii în Făptură Nouă.

Eu vă binecuvântez, vă însoțesc cu rugăciunea, cu oferirea noastră, a tuturor,

în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Ne auzim sâmbăta viitoare.

Drumul pentru a fi lumina Universului

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašić

 

partea a patra

Să-L alegem pe Dumnezeu și să trăim viața Sa

 

Fiecare pas al nostru înspre Dumnezeu deschide un altul. Conștiința faptului că Dumnezeu ne vorbește și că noi Îl putem cunoaște, despre care am vorbit data trecută, ne conduce la o alegere nouă și ne face să aducem un rod și mai bogat în Dumnezeu.

Suntem ajutați și de mesajul Sfintei Clara, primit prin Stefania Caterina în 20 mai 2013 și publicat pe acest site, mesaj care ne conduce la izvorul vieții. Între timp, Sfânta Fecioară i-a vorbit Stefaniei, în 25 mai [1], despre aparițiile sale pe Pământ, și într-un mod special despre cele de la Medjugorje: aparițiile se inserează în planul lui Dumnezeu de a ”uni în Cristos toate lucrurile din Cer și de pe Pământ” (Ef 1,8-12).

În mesajul Sfintei Fecioare citat mai sus, găsim puncte importante pentru reflecția noastră și pentru alegerea pe care trebuie să o facem. Subliniem câteva puncte importante:

  – aparițiile Sfintei Fecioare trebuiau să conducă progresiv, în funcție de deschiderea oamenilor, la unirea în Cristos a întregului Univers.

   – cu intrarea în acțiune a instrumentelor extraordinare ale lui Dumnezeu (îngerii, Nucleul Central și frații credincioși lui Dumnezeu) ”a început faza finală de realizare a planului de unire în Cristos a întregului Univers”.

     –  ”Planul lui Dumnezeu nu se mai oprește”.

    –  Dumnezeu doreşte să vă fie revelat adevărul despre Univers, pentru că Satana nu poate suporta adevărul despre opera Creaţiei. El nu suportă existenţa oamenilor fideli lui Dumnezeu, care-l reduc la tăcere cu puterea spiritului lor, şi încearcă în toate modurile să vă împiedice să-i cunoaşteţi pe aceşti fraţi, temându-se de comuniunea voastră cu ei…”

     – prin urmare, Satana se teme de transformarea Universului în Creație Nouă.

    – În final, vedem dorința arzătoare a Mamei: ” De aceea, vă rog, fiii mei dragi, nu-I puneţi piedici lui Dumnezeu! Nu refuzaţi, din frică sau din comoditate, ceea ce Dumnezeu doreşte să vă reveleze. Nu aveţi de ce să vă temeţi de noutatea lui Dumnezeu, pentru că ea ne deschide mereu pentru speranţă, nu e niciodată periculoasă, pentru că Dumnezeu doreşte doar binele vostru.”

Reflectând asupra acestor puncte, presupun că simțiți nevoia de a face o alegere radicală, pentru că ea este importantă pentru viața voastră, pentru viața pe acest Pământ și pentru întregul Univers. Încerc să vă ajut, dându-vă câteva repere:

1. Adevărurile afirmate mai înainte, sunt adevărurile credinței creștine. Unica noutate constă în a participa la ele cu responsabilitatea adevăraților fii ai lui Dumnezeu, în a trăi și a revela adevărul; acest lucru necesită o angajare concretă și disciplinată.

2. Să începem să ne rugăm și să aprofundăm rugăciunea până când intrăm în contemplația lui Dumnezeu și a realității în Dumnezeu. În acest fel, fiecare din noi devine instrument al manifestării lui Dumnezeu și a realității în Univers așa cum este ea în planul lui Dumnezeu.

În mesajul Sfintei Clara, am putut observa că contemplația este pentru toți. Ea este pentru copii, pentru logodnicii care doresc să fie soți fericiți, pentru soții care nu doresc să vadă eșuând uniunea lor, pentru fiecare persoană care dorește să fie sănătoasă și necoruptă, ca să nu vorbesc de preoți, de călugări și de călugărițe, care nici nu pot concepe ca chemarea lor să nu fie cufundată în rugăciunea contemplativă. Mai mult

”Grădină zăvorâtă-mi este ea… izvor pecetluit…fântână de apă vie…” (Ct 4,12-15)

Lasă un comentariu

Dragi cititori, în mesajul pe care vi-l propun, Sfânta Clara de Assisi vorbește despre contemplație, care este culmea iubirii și a rugăciunii. Vă doresc să descoperiți tot mai mult privirea iubitoare a lui Dumnezeu asupra voastră, și să-L priviți și voi cu privirea voastră iubitoare. Mă rog pentru voi și vă însoțesc cu rugăciunea mea.

Stefania Caterina

Mesajul Sfintei Clara de Assisi [1] din 20 mai 2013

”Pace și bine tuturor, dragi frați și surori! Domnul Preaînalt mi-a cerut să vă vorbesc despre contemplație. Știți bine că existența mea pământească nu a fost altceva decât contemplație; de aceea, vă voi vorbi despre ea cu bucurie.

Ce este contemplația? Nu e un exercițiu ascetic, o acrobație spirituală, un concept abstract, ci respirația, odihna sufletului. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, El a dorit ca acesta să fie colaboratorul Său, să participe la opera Sa de stăpânire a Creației. V-a fost explicat de multe ori că destinul omului nu era acela de a se osteni pentru a-și câștiga existența, ci de a trăi în bucuria de a-L sluji pe Dumnezeu. Munca trebuia să fie participarea la creativitatea divină, făcută posibilă de capacitatea omului de a înțelege și de a folosi legile lui Dumnezeu.

Păcatul originar, comis de strămoși, a înrobit omenirea de pe Pământ, care de atunci nu a mai cunoscut odihna. Pe Pământ, munca îl obosește pe om, e mereu sursă de griji: atât atunci când este prea multă, cât și când este prea puțină. De muncă depinde câștigul, iar câștigul nu este niciodată de ajuns pentru oameni: dacă sunt săraci, vor să devină bogați; dacă sunt bogați, vor să devină și mai bogați, și nu au niciodată pace; săraci sau bogați, sunt mereu neliniștiți. Mai mult

Maria, Comântuitoarea omenirii

Lasă un comentariu

2 februarie 2010maria581-225x300

În cartea  „Dincolo de Marea Barieră” nu am prezentat o serie de fenomene şi de experienţe extraordinare. Nu aceasta era intenţia mea. Descriind cititorilor experineţele trăite, am dorit să prezint multe elemente utile pentru a arăta că tot Universul se mişcă înspre Isus Cristos, în aşteptarea ca întreaga Creaţie să fie reunită în El. Cei care Îi aparţin lui Cristos, cum sunt îngerii, sfinţii, sufletele din Purgatoriu, oamenii fideli lui Dumnezeu, de pe Pământ, cât şi de pe alte planete, trebuie neapărat să trăiască uniţi cu Cristos pentru a-şi putea împlini misiunea în favoarea întregii omeniri.

Noi toţi, odată cu viaţa, primim şi o misiune de împlinit. Ceea ce suntem şi facem alcătuiesc identitatea noastră. Dar misiunea noastră nu se poate împlini dacă nu suntem uniţi cu Cristos. Despărţiţi de El, pierdem orientarea, şi, nu arareori, ne trezim făcând lucruri deşarte, cu toate că avem bunăvoinţă. Riscăm, deci, să împlinim multe lucrări în Numele lui Dumnezeu, însă nu lucrarea lui Dumnezeu. Isus ne-a avertizat când a spus: „Fără Mine nu puteţi face nimic” (In 15,5).

Suntem chemaţi la uniunea mistică cu Cristos. Aceasta nu este o experienţă extraordinară rezervată numai câtorva suflete alese, ci este etapa obligatorie pentru fiecare creştin, punctul de plecare şi, în acelaşi timp, de sosire al drumului nostru; uniţi cu Cristos, experimentăm ce înseamnă viaţa în Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Despre aceasta vorbeşte Sfântul Apostol Paul în Scrisoarea sa către Galateni în care afirmă: “Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine; şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

 La uniunea mistică se ajunge numai prin dăruirea noastră sinceră şi liberă lui Dumnezeu întru Cristos, prin Preacurata Fecioară Maria. Mai mult

Older Entries Newer Entries