8.Poporul nou sărbătoreşte viaţa – Marile vestiri ale lui Dumnezeu

Lasă un comentariu

Dragi fraţi şi surori,

Continuăm drumul nostru împreună. Astăzi reflectăm asupra unui aspect important, conţinut în mesajul Preasfintei Treimi, pe care vi-l propunem.

Cum înţelegeţi acţiunea lui Dumnezeu? Ca o serie de evenimente catastrofice, magice, neaşteptate sau disparate? Ei bine, Dumnezeu acţionează constant, armonios, pentru că este Iubirea care generează şi poartă Universul la perfecţiune. Acţiunea Sa fundamentală se realizează prin vibraţiile vieţii Sale. Fiecare creatură primeşte aceste vibraţii în originalitatea sa, după gradul său de deschidere interioară şi după disponibilitatea sa de a primi sau nu.

Vibraţia vieţii divine creşte progresiv în tot Universul. Ea va ajunge la apogeu cu reunirea în Isus Cristos a întregii Creaţii: cei care-L vor fi primit pe Isus Cristos vor fi conduşi la uniunea mistică cu Dumnezeu şi vor fi capabili să primească plenar vibraţia Sa; cei care îl vor fi respins, vor pierde puterea şi vor fi lăsaţi de unii singuri. Acesta este procesul separării binelui de rău, al transformării şi al elevării celor care-L primesc pe Dumnezeu.

Atunci când se manifestă evenimentele exterioare, ele sunt rodul şi consecinţa unui proces care ne conduce la a accepta sau a respinge acţiunea lui Dumnezeu. Acest proces se dezvoltă în noi şi se reflectă în exterior. Suntem suficient de informaţi şi nimeni nu poate rămâne indecis. Cei care acceptă acţiunea lui Dumnezeu sunt invitaţi, deci, să se lase antrenaţi cu responsabilitate. Participarea noastră lăuntrică este vitală, curge ca o rugăciune care hrăneşte viaţa noastră.

„Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea.

Deşteaptă-te, slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută!

 Deştepta-mă-voi dimineaţa.

Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne,

 cânta-voi Ţie între neamuri,

Că mai mare decât cerurile este mila Ta

şi până la nori adevărul Tău.

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta,

ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.“

Ps 107,1-5

Părtaşi ai acestei mari iubiri a lui Dumnezeu, să invocăm binecuvântarea unii asupra altora.

Tomislav Vlašić

 

 

Mesajul  Preasfintei Treimi

La începutul fiecărei etape importante din istoria omenirii, şi atunci când Dumnezeu consideră că e important, cei Şapte Mari Arhangheli sunt trimişi în Infern pentru a-i vesti lui Lucifer planurile lui Dumnezeu. Pătrund în Infern, şi el tremură. Cei Şapte Arhangheli sunt spirite extrem de puternice şi sunt pline de o asemenea lumină divină, încât tenebrele rămân confuze şi înfricoşate. Nici un demon, nici chiar Lucifer, nu îndrăzneşte să înfrunte cei Şapte Arhangheli atunci când se prezintă în Infern; ştiu că dacă se răzvrătesc vor fi loviţi de lumină.

Lumina Arhanghelilor este şi puterea lor, o forţă spirituală şi fizică ce izvorăşte din iubirea lui Dumnezeu care este în ei şi care poate slăbi spiritele infernale într-atât, încât le face inofensive. Demonii nu au lumină în sine, pentru că nu au iubirea lui Dumnezeu; puterea lor se naşte din ura lor pentru Dumnezeu şi pentru făpturile lui Dumnezeu. Şi ura este o energie spirituală şi fizică, cu care demonii lovesc neîncetat omul şi Creaţia, provocând boli şi moarte; ştiu bine aceasta cei care au suferit din cauza vreunui blestem din partea forţelor răului. Din ura lui Lucifer iau naştere tenebrele spirituale care umplu multe inimi şi chiar şi Creaţia.

Uneori se întâmplă că demonii se răzvrătesc şi pornesc împotriva îngerilor; aceştia, însă, îi resping cu puterea luminii care e iubire; demonii se găsesc în faţa unui zid impenetrabil de lumină care-i face să se retragă. Şi Isus a folosit această putere a luminii, care în El era cu mult mai mare decât cea a unui înger: în Evanghelia după Ioan e prezentat episodul arestării lui Isus în Ghetsimani. „Iar Isus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi? Răspuns-au Lui: Pe Isus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Atunci când le-a spus: “Eu sunt“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.“ (In 18,4-6)

Lumina puternică pe care o emana Fiul lui Dumnezeu i-a făcut să cadă. Acelaşi fenomen se întâlneşte şi la fraţii din Univers credincioşi lui Dumnezeu: din corpurile lor emană puterea şi iubirea lui Dumnezeu, vizibile ca o aură de lumină care îi înconjoară.

Sfântul Mihail e cel care îi vesteşte întotdeauna lui Lucifer planurile lui Dumnezeu, chiar şi atunci când e însoţit de cei Şapte Arhangheli. O face din porunca lui Dumnezeu şi în numele întregului Trup Mistic al lui Cristos. Scopul acestei vestiri e dublu: pe de o parte serveşte la a-i reaminti lui Lucifer şi tuturor spiritelor infernale că doar Dumnezeu este Domnul întregii Creaţii; pe de alta, îngrădeşte acţiunea forţelor infernale, care ştiu că nu pot acţiona dincolo de ceea ce Dumnezeu le îngăduie.

Sfântul Mihail a dat această veste înaintea fiecărei vizite a Preacuratei Fecioare Maria pe Pământ. Aceasta ar trebui să vă facă să înţelegeţi grandoarea apariţiilor Fecioarei Maria, şi cu ce respect, recunoştinţă şi credinţă ar trebui să le primiţi. Când Infernul află, tremură; când oamenii de pe Pământ află, se îndoiesc, râd, dispreţuiesc. Sunt puţini cei care ştiu să le primească drept ceea ce sunt: un dar imens al lui Dumnezeu şi un har extraordinar pentru Pământ.“

 

Reclame

„Nu te teme, turmă mică…” (Lc 12,32)

Lasă un comentariu

sanMichelearc

Dragi cititori,

vă propun mesajul Sfântului Mihail, care trasează drumul înspre evenimentele care ne așteaptă. Sfântul Mihail afirmă că acesta este ultimul mesaj pentru omenirea de pe Pământ, dar că nimic nu le va lipsi celor care doresc cu sinceritate să participe la planul lui Dumnezeu de reunire în Cristos a tuturor lucrurilor. Să ne punem, deci, în slujba lui Dumnezeu cu încredere deplină, aducându-ne aminte unii altora de ”responsabilitățile pe care le avem ca oameni și credincioși”, după cum spune Sfântul Mihail.

Vă salut și vă pomenesc întotdeauna în rugăciunile mele. Domnul să vă dea pacea.

Stefania Caterina

Mesajul Sfântului Arhanghel Mihail din 19 noiembrie 2013

 

”Vă salut, frați și surori de pe Pământ! Dumnezeu mă trimite încă o dată la voi. Acesta, însă, nu e un mesaj ca și celelalte pe care le-ați primit până acum: cuvintele mele de acum încheie un ciclu al istoriei voastre și deschid unul nou. Astăzi mă adresez pentru ultima oară omenirii de pe Pământ. Multe lucruri v-au fost explicate, și, de aceea, nu doresc să repet ceea ce știți deja. Mă voi limita să subliniez câteva puncte pentru a vă reaminti responsabilitățile voastre ca oameni și credincioși. Iată, deci, punctele asupra cărora vă invit să reflectați.

1. Tot ceea ce v-a fost spus în acești ani va fi dus la împlinire pe Pământ. Planul de reunire în Cristos a tuturor lucrurilor se va realiza. Să nu se înșele dușmanii lui Dumnezeu și ai poporului Său! Dumnezeu are puterea să ducă la împlinire ceea ce a stabilit. Dacă vi se pare că lucrurile nu stau așa, e pentru că Dumnezeu e răbdător cu oamenii de pe Pământ și le dă tuturor timp să înțeleagă, dacă doresc să înțeleagă. Făgăduințele lui Dumnezeu se împlinesc întotdeauna în cei care Îl iubesc și-L caută cu sinceritate; aceste făgăduințe se vor adeveri și în dușmanii lui Dumnezeu care, vrând-nevrând, trebuie să se supună voinței Preasfintei Treimi. De fapt, oamenii, îngerii, demonii și toate creaturile sunt supuse puterii lui Dumnezeu și nimic nu scapă ochilor Săi. Mai devreme sau mai târziu, totul va trebui să se împlinească. Fiți siguri de asta! Mai mult

Reuniți în Cristos – Rugăciuni sau Rugăciunea?

Lasă un comentariu

 

Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

Rugăciuni sau Rugăciunea?

Vă salut pe voi toți, frați și surori care ascultați și participați la rugăciune. Continuăm reflecțiile și rugăciunile noastre uniți în Cristos. Tema pe care o dezvoltăm astăzi este: Rugăciuni sau Rugăciunea? Ce sunt rugăciunile noastre, o recitare, sau viața noastră este o rugăciune? Începem cu rugăciune: în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Doamne Isuse Cristoase, învață-ne să ne rugăm,

sau, mai bine, atrage-ne în Inima Ta ca să participăm la rugăciunea Ta,

 să fim în același Spirit, în Spiritul Tău care ne unește cu Tatăl.

Atrage-ne, pentru că Ți-am prezentat viața noastră și am oferit-o Fecioarei Maria

pentru pacea în lume, în omenire.

Ne-ai chemat pe acest drum de a fi reuniți și de a reuni totul în Tine. Învață-ne pașii pe care trebuie să-i facem, luminează-ne calea, dă-ne să înțelegem semnele și toată acțiunea lui Dumnezeu, să putem primi harurile și să trăim în har. Luminează-ne scopul vieții noastre, ca rugăciunile noastre să fie atrase de acest scop, care este uniunea mistică cu Tine, ca să putem intra în aceste legi curate ale Spiritului Sfânt. Amin.

 

După cum știm cu toții, Papa Francisc i-a invitat în această zi pe toți să se roage și să postească, nu doar pe noi, creștinii, ci și persoanele aparținând altor religii, pe laici și, după cum am auzit în mass-media, mulți, chiar și laici, au răspuns și doresc să postească. În această rugăciune Universală la care Sfântul Părinte ne cheamă, se unesc diverse voci, diverse moduri de a se ruga, diverse formule. Noi, creștinii, avem atât de multe rugăciuni inspirate pe care le găsim în Sfânta Scriptură, cu care ne rugăm, avem rugăciunea pe care  ne-a transmis-o Biserica, cum este rugăciunea care a fost dată ucenicilor. Avem rugăciunile care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei Bisericii către Preacurata Fecioară Maria, sfinți, în mod deosebit Rozariul, meditația, etc.

Eu doresc să subliniez un aspect, și anume acela că există un spirit care îi unește pe toți aceia care se vor ruga sau vor posti, fie laici, fie creștini, fie persoane aparținând altor religii: un Spirit care dorește Pacea.

Noi, creștinii, suntem chemați să dăm acea calitate a rugăciunii pe care Isus Cristos ne-a încredințat-o. Prin urmare, doresc ca noi, în această reflecție, în aceste rugăciuni, să ne situăm pe calea pe care Isus Cristos ne-a indicat-o, și să ne împlinim slujirea noastră împreună cu Sfântul Părinte, pentru a cere pacea, și, desigur, vă invit pe voi toți să adăugați ceea ce pentru acest drum e fundamental: oferirea vieții noastre pentru pace.

Nu mă voi opri în această reflecție asupra rugăciunilor, ci doresc să vorbesc despre RUGĂCIUNEA cu majusculă, cu toate literele majuscule, RUGĂCIUNEA prin excelență. Ce anume este această rugăciune? Această rugăciune este o relație care, din partea noastră, implică toate facultățile noastre, întreaga noastră ființă, spiritul, sufletul, trupul, expresivitatea noastră față de Dumnezeu, față de noi înșine, față de aproapele; rugăciunea care dezvoltă identitatea fiecăruia dintre noi, identitatea poporului lui Dumnezeu, care dezvoltă viața integră în credință, speranță, în iubire, atât la nivel individual, cât și colectiv, așa cum a fost la Rusalii. RUGĂCIUNEA cu majuscule este relația noastră totală, integră, cufundată în Spiritul Sfânt, unită cu Rugăciunea Domnului Isus Cristos, preotul nostru înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Identitatea rugăciunii noastre, a creștinilor, este aceasta: intrarea în viața Dumnezeului Trinitar și Unic, așa cum vibrează ea în Preasfânta Treime între Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Aşa trebuie să vibreze viaţa și în noi; desigur, putem ajunge la aceasta progresiv, parcurgând drumul pentru a ajunge la acea plinătate care este în Dumnezeu, dezvoltând continuu această sămânță pe care Dumnezeu a pus-o în noi, trezită în noi cu puterea Spiritului Sfânt, prin Isus Cristos. Acest parcurs ne conduce la Rusalii. Când vorbim despre uniunea noastră cu rugăciunea lui Isus Cristos, acest lucru nu poate rămâne abstract. În ultima reflecție am vorbit despre participarea la Memorialul Patimii, Morții și Învierii lui Isus Cristos. Dezvoltarea rugăciunii noastre creștine urmează drumul pe care a mers Isus, plin de suferință, dar victorios.

Atunci, în adevărata participare la Euharistie, noi parcurgem acest drum. Și, dacă observăm Euharistia în dinamicitatea Sa, ea cuprinde toate nivelurile, toate aspectele vieții noastre și ne duce, împreună cu Isus Cristos la înălțare. Adevărata rugăciune în fiecare suflet, trebuie să dezvolte Euharistia trăită; prin urmare, creștinul participă încontinuu la Euharistie, pentru că e unit mistic cu Cristos. Cu lacrimile sale, cu suspinele sale, cu bucuria și cu preoția sa regală care conduc în Cristos toate situațiile lumii, noi prezentăm și situația Siriei, care nu este o situație izolată, ci e situația întregului Pământ și a întregului Univers, pentru ca  tot ceea ce ne apasă, ne amenință, să fie în mâinile lui Cristos care se oferă Tatălui, mijlocește, iar noi mijlocim în El.

Nu există rugăciune în afara Euharistiei, în afara parcursului lui Isus Cristos, în afara tuturor elementelor pe care Cristos le-a trăit, pentru că El a luat asupra Sa natura noastră; iar natura noastră, așa cum e, cu El trebuie să se înalțe victorioasă. Rugăciunea e cea care dezvoltă relația noastră intimă, profundă cu Dumnezeu, care dezvoltă întreaga noastră viață pentru a o transforma într-o viață nouă, în viața făpturii noi. Noi nu ne unim doar cu Isus Cristos, ci, în mod special, și cu Maria Neprihănită, Mama noastră, și această uniune cu Maria nu este facultativă, ci e indispensabilă, e necesară, pentru că ea este Mama noastră, Mama Neprihănită, Mama care se află în Preafânta Treime în gloria lui Dumnezeu. Nimeni nu a participat asemenea ei la viața lui Isus și nimeni nu se află acum atât de aproape de Dumnezeu ca ea. Mamă nu e un titlu onorific; ea este Mama care ne generează în Dumnezeu și care-și promovează fiii. Urmând mesajele pe care ea ni le dă, trebuie să-l vedem alături de ea și pe Sfântul Iosif. Sfântul Iosif nu poate fi redus la operele caritative, la cel care ne ajută în nevoi. Trebuie și putem să fim liberi în relația noastră cu sfinții, însă există o relație mai elevată cu Sfântul Iosif. Biserica îl numește Ocrotitorul Bisericii, dar el nu este ocrotitorul edificiilor, al palatelor, ci al vieții lui Dumnezeu în fiecare din noi, în toată Biserica, împreună cu Maria. Nici acesta nu este un lucru facultativ. Voi știți că Biserica sărbătorește în fiecare zi un sfânt, și există și sfinții locali care se pomenesc. De ce? Pentru că e un moment deosebit, când tot cerul sărbătorește acel sfânt, și, când Dumnezeu revarsă peste noi haruri particulare prin acel sfânt. Există şi spiritele curate, îngerii, care contemplă Chipul lui Dumnezeu și care ne transmit acea viață, pentru că în ei vibrațiile vieții sunt puternice.

V-am explicat că în Univers există frați și surori credincioase lui Dumnezeu, care trăiesc foarte uniți cu Cristos. În întregul Univers există drepți și, în același timp, există persoane de bunăvoință care caută mântuirea și care, de unele singure nu pot ajunge la ea. Prin urmare, toate acestea ne introduc într-o comuniune universală, care nu poate fi facultativă. Există o bogăţie Universală, şi, cine o minimalizează, se sărăceşte pe sine şi-i sărăceşte pe alţii. Prin urmare, în Isus Cristos prin Spiritul Sfânt, rugăciunea noastră trebuie să parcurgă mereu drumul comuniunii universale, pornind de la noi înșine și de la aproapele nostru. În aceasta constă creșterea, progresul, acesta este parcursul pe care l-am indicat, că întreaga omenire trebuie să intre prin Trecerea Pascală în Rusaliile Cosmice.

Ce legătură are aceasta cu rugăciunea de fiecare zi? Dacă noi trăim uniți cu Spiritul pur în Preasfânta Treime, aceasta se revarsă asupra persoanelor de bunăvoință. Spiritul Sfânt e cel care comunică. Isus a spus: ”Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” [1] Dacă noi suntem părtași ai spiritului lumii și ne lăsăm cuprinși de el, suntem lumești și insipizi, fără gust. Dacă noi ne înălțăm în Spiritul Sfânt, chiar dacă nu ne cunoaștem la nivel fizic și suntem departe unii de alții, puterea Spiritului Sfânt se propagă. E ca și cum  seara, când lipsește lumina, observați că se aprinde o lumină aici, una acolo, şi, încet-încet se aprind multe lumini și se luminează orașul. Aceasta este datoria noastră, fapt pentru care vă invit pe toți cei care mă ascultați să vă oferiți viața lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria și împreună cu Sfântul iosif, în comuniune cu toți cei care sunt în Spiritul Sfânt și care se străduiesc să dobândească roadele Spiritului Sfânt, de această dată, pacea.

Cum putem să ne rugăm, atunci când vorbim de RUGĂCIUNEA cu majusculă? Ceea ce ne-a fost indicat de Sfânta Fecioară în ultimul mesaj dat prin Stefania: fiind simpli. Lăsând ca Dumnezeu să schimbe gândurile noastre, dorințele și relaționând cu simplitate. La Medjugorje, Preacurata a spus odată: Mulți se roagă, puțini intră în rugăciune”. Mulți se roagă rugăciuni, dar, a intra în rugăciune, înseamnă a intra în viața Preasfintei Treimi. Astfel, viața Preasfintei Treimi se revarsă peste noi și prin noi. Iată câteva indicații simple pentru a intra în rugăciune:

Înainte de toate: să intrăm în rugăciune îndepărtând din lăuntrul nostru toate gândurile;    să-I încredințăm lui Dumnezeu toate preocupările, păcatele noastre, să îndepărtăm resentimentele, să-I prezentăm rănile noastre, necazurile noastre, învinovățirea noastră și a altora, să iertăm. Mai apoi, să abandonăm totul lui Dumnezeu, încrezători, pentru a afla pacea în noi și libertatea Spiritului. Acesta este un proces și nimeni nu-l poate face în locul vostru, niciun preot, niciun carismatic, nimeni. Fiecare trebuie să facă acest parcurs înlăuntrul său. Ceilalți pot doar să ne indice calea.

Când, făcând acest pas, ajungeți să fiți liniștiți în Dumnezeu, liberi în Dumnezeu, atunci puteți asculta Cuvântul lui Dumnezeu, dorind ca Spiritul Sfânt să vă facă să ascultați și să înțelegeți acel Cuvânt. Cuvântul Evangheliei nu este un cuvânt tehnic. În fiecare cuvânt se află Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, cu toată puterea Spiritului Sfânt trimis de Tatăl. Acel cuvânt ne dă viață. În funcție de deschiderea inimii noastre, noi vom fi capabili să ascultăm, să înțelegem, să absorbim cuvântul, să ne unim cu el în viața noastră, pentru că spiritul nostru e capabil să-l îmbrățișeze, să-l primească, să și-l însușească, nu doar ca un cuvânt tehnic, ci ca un cuvânt plin de Spirit Sfânt care acționează în adâncul nostru. Cuvântul ne trezește pentru tot ceea ce Isus ne învață, face, ne conduce ca să participăm la acțiunea preotului Isus Cristos și ne înalță la Tatăl. Această ascultare generează automat bucuria, viața, răspunsul.

Nu putem pretinde să dăm răspunsul definitiv care va fi la sfârșitul timpurilor într-o rugăciune. Viziunile, locuțiunile nu ne ajută decât în mică parte, dar putem face ca acea samânță, trezită de Spiritul Sfânt, să înceapă să crească. Ea are parcursul său, ajunge să înflorească, ajunge la maturitate pentru a da roade, iar viața explodează în bucurie și în recunoștință față de Dumnezeu. În rugăciune, această călăuzire este realizată de iubirea pură. Care iubire? Iubirea care iubește, Iubirea care-L iubește pe Dumnezeu și ceea ce este în Dumnezeu. Cu cât ne detașăm mai mult de intențiile noastre, chiar dacă sunt necesare vieții, cu atâta suntem mai recompensați. Isus spune: ”Căutați înainte de toate împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vă vor fi date” [2] Așa trebuie să trăim încât să ajungem să-L iubim pe Cel Iubit, așa cum fac îndrăgostiții: se iubesc și doresc să se unească. Astfel, în profunzimea spiritului nostru se naște rugăciunea care implică toate facultățile sufletului și ale trupului nostru, ne înalță și ne transformă. Acesta este motorul rugăciunii, nu tehnicile, metodele. Fără acest foc în străfundul nostru, care este focul vieții, suflul vieții care izbucnește în noi și în jurul nostru, nu se ajunge la rugăciune.

Dacă rugăciunea noastră urmează acești pași pentru a participa la rugăciunea lui Cristos trecând prin vicisitudinile de pe Pământ, e mereu fidelă Tatălui în Spiritul Sfânt, înfruntă totul, se înalță. Atunci noi trăim viața noastră preoțească, înălțarea noastră și, ducând la Isus situațiile pe care le întâlnim, în cazul de față războiul din Siria, iar El se roagă Tatălui. Tatăl Îl ascultă pe Fiul, doar atunci când noi dorim să fim înălțați, să intrăm în Spiritul pur; astfel, puterea Spiritului Sfânt îi implică pe alții, credincioși sau necredincioși, creștini sau necreștini, care caută valorile profunde, pe Dumnezeul pe care uneori nici nu-L cunosc. Atunci rugăciunea noastră dă roade. Dacă rugăciunea nu ne conduce la această seninătate, înflorire, la mulțumire, la cântec, la bucurie – nu la acea bucurie pe care o vedem la spectacole, ci la cea care hrănește ființa noastră și se exprimă în simplitate – înseamnă că nu există acel parcurs al rugăciunii.

Noi am experimentat cum atunci când Sfântul Arhanghel împreună cu cei șase Arhangheli se întorc de la bătălia din Infern, intonează, împreună cu ceilalți îngeri, o rugăciune conținută în capitolul 15 din Cartea Apocalipsei. Să o proclamăm împreună:

Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule!

Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!

Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău?

Că Tu singur eşti sfânt

şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta,

 pentru că judecăţile Tale s-au făcut cunoscute.

 

Această rugăciune o cântă Sfântul Mihail, și ea poate să rămână în noi, în tăcere, dar vie. Putem păstra această rugăciune înlăuntrul nostru, putem crede în Dumnezeul Atotputernic, Stăpânul cel bun, putem experimenta acest lucru.

 Dacă rugăciunea noastră este această relație cu Dumnezeul cel Viu, așa cum ne prezintă Scrisoarea către Evrei, în capitolul 12, atunci viața noastră este vie pentru că viața Preasfintei Treimi se revarsă în noi, peste noi și prin noi, și misiunea creștinului porneşte în puterea Spiritului Sfânt.

Vă invit, frați și surori, să aderați la această rugăciune nu doar astăzi, în aceste zile în care suntem sensibilizați într-un mod special pentru pacea în lume, în Siria, ci să continuați în acest mod, să găsiți timp pentru a face acest parcurs. Și, dacă vom participa mulți la această rugăciune, ea va zgudui Pământul, Universul. Vă mulțumesc.

Să ne rugăm, acum, uniți cu tot Universul, cu toți oamenii, cu toate creaturile de bunăvoință:

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-Se Numele Tău,

Vie-mpărăția Ta,

Facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe Pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi,

și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri,

și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

 

Dumnezeu Tatăl, izvorul vieții, izvorul luminii, al păcii, izvor atotputernic care înfrânge orice rău prin Fiul Său Isus Cristos cu puterea Spiritului Sfânt,

să ne binecuvânteze

 și să binecuvânteze în noi, și prin noi, pe toți cei la care ne gândim,

cu care suntem legați nu doar fizic, ci și în Spirit,

în Spiritul Sfânt care străbate întregul Univers.

Binecuvântarea să coboare asupra noastră, asupra poporului sirian, asupra conducătorilor națiunilor, asupra celor care decid pentru război sau pentru pace.

Să coboare asupra celor mici și mari și să rămână peste noi toți,

în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Amin.

 

Maria, Poarta Cerului

Lasă un comentariu

Dragi cititori,

în mesajul pe care vi-l propun, Sfânta Fecioară Maria ne dezvăluie multe detalii ale vieţii şi misiunii Sale. Ne cheamă la o viaţă simplă, trăită împreună cu ea, în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui. Este o chemare la transformare pentru a intra în Noua Creaţie. Pe acest drum, Preacurata este Steaua Dimineţii şi Poarta Cerului. Contemplând-o, vom înţelege evenimentele acestor timpuri şi drumul pe care trebuie să-l parcurgem pentru a fi reuniţi în Cristos.

Conţinutul mesajului e puternic şi solicitant; de aceea, am considerat potrivit să nu publicăm în această săptămână reflecţiile lui Tomislav Vlašić, pentru a nu vă supraîncărca şi pentru a vă da ocazia să reflectaţi în tihnă asupra cuvintelor Sfintei Fecioare. Suntem siguri că mesajul va fi un bun punct de pornire şi pentru rugăciunea voastră.

Vă doresc să puteţi experimenta dulceaţa Mamei şi Reginei noastre, chiar şi în necazurile și greutăţile vieţii pământeşti. Vă sunt alături în rugăciune, cu iubire.

Domnul să vă dăruiască pacea.

Stefania Caterina

Mesajul Preacuratei Fecioare Maria din 15 august 2013

„Dragii mei fii,

vă binecuvântez, astăzi, cu mare bucurie! Această zi marchează triumful Noii Omeniri. Prin Mine s-a deschis calea spre Cer: Eu am deschis calea pentru Noua Omenire înspre Noua Creaţie.

Copilaşilor, Eu nu am murit! Când am fost ridicată la Cer, nu mă aflam într-o stare de moarte, ci de extaz profund. [1] În acest extaz am fost dusă în Cer, în văpaia slavei Celui Atotputernic. Eram într-un extaz profund şi toată fiinţa mea, alcătuită din spirit, suflet şi trup se înălţa, însoţită de îngerii care-i deschideau drumul, aşa cum îl vor deschide pentru voi toți, atunci când veţi intra în Noua Creaţie. Înconjurată de Cei Şapte Mari Arhangheli şi de nenumăraţi îngeri, am fost ridicată la Cer. Mai mult

„Reuniți în Cristos” – Participarea la Sfânta Euharistie

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašić

 Participarea la Sfânta Euharistie

Dragi frați, dragi surori, continuăm parcursul nostru pe tema Reunirii în Cristos a întregului Univers. Astăzi, reflecția noastră e centrată pe participarea la Sfânta Euharistie. Începem cu rugăciune, în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt:

Dumnezeule Trinitar și Unic, în Tine este patria noastră, dar, dacă suntem deschiși, Tu locuiești în noi, în inimile noastre, iar noi putem să experimentăm prezența Ta într-un mod deosebit în Euharistie, acolo unde Tu, Tatăl, Îl oferi pe Fiul Tău ca răscumpărare pentru păcatele noastre și unde El înfrânge Moartea, Păcatul, Infernul, unde ne învie în Spiritul Sfânt și ne înalță la dreapta Ta. Tu ni-L dăruiești pe Spiritul Sfânt care, împreună cu Fiul, ne învie și ne conduce până când vom intra în viața veșnică și vom trăi cu Tine. Te rugăm în această reflecție să ne dăruiești harul să învățăm să participăm la Euharistie, să înțelegem profunzimea acestui Mister în care se celebrează memorialul Patimii, Morții și Învierii lui Cristos, care este izvorul și culmea vieții creștine, să știm să mergem la acest izvor pentru a fi întăriți și pentru a învinge orice încercare, orice obstacol și pentru a fi glorioși prin Cristos, cu Cristos, în Cristos. Amin.

Din experiențele noastre, persoanele care ne scriu, care comunică cu noi, pun adesea o întrebare anume: Cum putem intra în comuniune cu frații din Univers fideli lui Dumnezeu? Cum putem intra în legătură cu frații fideli lui Dumnezeu? La această întrebare este așteptat un răspuns care să ofere semne vizibile, astronave, etc., însă noi trebuie să intrăm în adevărul credinței noastre, care nu se referă doar la noi, cei de pe Pământ care credem în Isus Cristos, ci care se referă la tot Universul.

Noi putem intra în comuniune deplină cu întregul Univers care este în Dumnezeu, cu toți sfinții, îngerii, cu frații și surorile credincioase lui Dumnezeu doar prin Cristos, cu Cristos și în Cristos, în Spiritul lui Cristos. Nouă, creștinilor, ne este dat un dar extraordinar: prezența lui Cristos care ne mântuiește, Mântuitorul nostru, în Euharistie. De fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie, suntem invitați să participăm la Patima, Moartea, la Învierea și la Înălțarea lui Isus la Cer. Acesta este procesul interior care trebuie să se desfășoare în noi, dacă dorim să participăm cu adevărat la Euharistie, procesul interior al participării noastre la viața lui Cristos. Mai mult

„Reuniți în Cristos”, – Oferirea vieţii lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria

Lasă un comentariu

 Reflecții și rugăciuni, partea a cincea

de Tomislav Vlašić

Dragi fraţi şi surori,

continuăm tematica „Reuniţi în Cristos”. Tema de astăzi este oferirea vieţii lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria. Acesta este firul conductor al predicării noastre şi al mărturiei noastre, fundamentul mesajului creştin. Fără această condiţie nu putem ajunge la făgăduiţele lui Dumnezeu, nu putem trece Marea Barieră, nu putem ajunge în Noua Creaţie. Să înălţăm rugăciunea noastră la începutul acestei reflecţii:

„Doamne, Dumnezeul nostru, Trecerea Pascală a Fiului Tău, este şi chemarea noastră, și ea este clară ca cerul când este senin. Dar când apar norii noi nu vedem Soarele; când apar norii egoismului, ai egocentrismului nostru totul se închide în noi, spiritul nostru se întunecă şi nu vedem misterele pe care Dumnezeu le comunică în lumină. Dăruieşte-ne lumina, dăruieşte-ne harul de a accepta chemarea creştină şi de a fi fideli la ceea ce Isus ne-a transmis prin apostoli.”

Care este chemarea creştinului? Chemarea sa este aceea de a-L iubi pe Isus mai mult decât pe mamă, pe tată, pe fiu, pe fiică. Cine nu-L iubeşte pe Dumnezeu mai mult decât orice, nu este demn de El; aşa a spus Isus. Din păcate, în mentalitatea creştină acest lucru e valabil doar pentru preoţi, călugări. Dar acest lucru e valabil pentru orice discipol al lui Isus, pentru oricine vrea să-L urmeze pe Isus.

În textul din Evanghelia după Matei, la cap. 10, adaugă: „Cine nu-şi ia propria cruce şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine; cine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, iar cel care o va pierde pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va reafla.”  [1]

Adesea nu înţelegem acest pasaj. Chiar şi apostolii au întrebat: ce folos avem din toate acestea? Răspunsul lui Isus este: „veţi primi însutit pe Pământ şi viaţa veşnică.” [2] Toate aceste rămân doar o teorie dacă creştinul nu urmează indicaţiile lui Isus, pentru că Isus nu a venit ca să ne ia viaţa, ca să ne ducă la pierzanie, ci pentru a o desăvârşi şi pentru a o insera în viaţa veşnică, unde atingem plinătatea şi, răspunzându-I lui Isus zi de zi, noi experimentăm fericirea. Aceasta este mărturia tuturor sfinţilor, a tuturor credincioşilor care Îi sunt fideli lui Dumnezeu. Din păcate, creştinii nu urmează toate acestea; Îl urmează în mod superficial pe Isus. Nu-L urmează pentru a trece încontinuu prin Misterul Pascal şi pentru a experimenta puterea acestei Treceri. Mai mult

„Reuniți în Cristos”, -Lumină și întuneric

Lasă un comentariu

Reflecții și rugăciuni,

de Tomislav Vlašić

Dragi ascultători, continuăm parcursul nostru pe tema ”Reuniți în Cristos”, iar tema de astăzi se intitulează ”Lumină și întuneric”. Presupun că voi toți cei care ascultați aceste reflecții ați început să vă rugați și să parcurgeți drumul; de aceea, nu vă voi mai numi dragi ascultători, ci frați și surori. În prezentarea de săptămâna viitoare doresc să dezvolt diverse aspecte ale oferirii vieții, pentru a vă aduce mai aproape acest subiect și pentru a înțelege că fiecare poate trăi oferirea în orice situație, dacă e deschis lui Isus Cristos. Prin urmare, dragi frați și surori, începem această întâlnire cu rugăciune, în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

„Te binecuvântăm, Dumnezeule Atotputernic, pentru că ne însoțești pe acest drum. Nimic nu scapă privirii Tale iubitoare, plină de lumină, care iluminează trecutul nostru, viitorul nostru. Luminează viața noastră în aceste timpuri, pentru a putea înțelege ceea ce ai numit în toate aceste mesaje drept timp concluziv, ultima etapă pentru omenire, care se pregătește pentru Venirea Glorioasă a lui Cristos. Dăruiește-ne harul de a fi cufundați în lumina Ta, de a înțelege temele fundamentale ale vieții noastre: convertirea, a sta în Spiritul lui Dumnezeu, uniți în Spiritul lui Dumnezeu, a-L adora și a-L primi pe Isus în Spiritul lui Dumnezeu. Amin.”

 Se pregătește pentru omenire timpul de lumină și de întuneric, iar noi suntem direct implicați. Aceste două elemente vor fi tot mai mult în opoziție, tocmai pentru că Dumnezeu, prin Isus Cristos, antrenează întreaga omenire din Univers și de pe Pământ la convertire. Vom ajunge la timpul tăcerii lui Dumnezeu, când glasul lui Dumnezeu, profeții Săi, vor intra în tăcere, pentru că doar în tăcere omul poate să meargă până în adâncul ființei sale. În tăcere, omul  ajunge la locurile cele mai profunde dinlăuntrul său, la rădăcinile sale, ajunge să dezvolte ceea ce Dumnezeu a semănat în el de-a lungul întregii sale vieți. Câteodată predicile, învățăturile, mesajele, chiar dacă sunt extraordinar de frumoase, prezența Sfintei Fecioare între noi, se consumă într-un mod superficial. E necesar ca omenirea de pe Pământ să intre în tăcerea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, glasul Satanei, al spiritului acestei lumi, se va auzi tot mai puternic și cel care nu trăiește ancorat în Dumnezeu, va fi atras de aceste voci, în diverse moduri, cu diverse nuanțe.

Când vorbesc despre timpul de lumină și întuneric, nu intenționez să vă spun, așa cum fac unele profeții false, să pregătiți lumânările pentru trei zile de întuneric. Întunericul va fi în om, în spiritul omului care nu s-a lăsat convertit, iluminat de spiritul lui Dumnezeu. Cei care se lasă convertiți în spirit, vor fi umpluți de Spiritul Sfânt, vor fi fiii luminii, și nimic nu-i va putea surprinde; vor ști să discearnă lucrurile și să le pună la locul lor. Tocmai la aceasta slujesc aceste reflecții și rugăciuni.

În capitolul întâi al Evangheliei după Ioan, Isus spune: ”Eu am venit să pun lumea în fața unei judecăți, astfel că cei care nu văd, vor vedea, iar cei care văd, vor deveni orbi”.[1] Lumina lui Dumnezeu pune omul în fața unei alegeri. Dumnezeu nu va tolera la infinit indecizia omului. Omul care-L întâlnește pe Isus, Lumina lumii, e chemat automat la convertire, să devină fiu al luminii. A intra în lumina lui Cristos, înseamnă în același timp capacitatea de a se converti, de a fi transformat, de a înainta înspre Noua Creație. Dumnezeu s-a folosit mereu de oameni, a acționat prin oameni, și dorește să guverneze întregul Univers împreună cu oamenii. În toate epocile, El ne-a trimis, și pe Pământ, oameni virtuoși, credincioși Lui. În aceste timpuri, când se deschide tot Universul, când totul tinde să fie reunit în Cristos, toate Universurile, toți oamenii, pentru a deveni o unică familie a lui Dumnezeu, când toată Creația e chemată să fie reunită în Cristos, să devină creatură nouă, Dumnezeu ne-a dat, după cum v-am spus în repetate rânduri, trei instrumente mari: îngerii, Nucleul Central, frații credincioși lui Dumnezeu, care sunt în acțiune. Mai mult

Older Entries