Planul Sfintei Fecioare la Medjugorje

Lasă un comentariu

madonna

Dragi cititori,

vă prezentăm mesajul Sfintei Fecioare din 25 mai 2013, în care Preacurata ne vorbeşte despre planul său pentru Medjugorje în toată amploarea şi profunzimea sa, aşa cum l-a primit de la Dumnezeu Tatăl. Acest plan se leagă cu toate apariţiile anterioare, și într-un mod special cu cele de la Fatima. Fecioara Maria spune: „…Apariţiile de la Medjugorje sunt continuarea firească a celor de la Fatima”. Sfânta Fecioară a dorit să ducă să ducă la împlinire ceea ce a început la Fatima.

Firul conductor este unirea în Cristos a întregului Univers. Din mesaj transpare de ce apariţiile de la Medjugorje durează atât de mult: Sfânta Fecioară spune: „Apariţiile de la Medjugorje sunt ultimele mele apariţii de pe Pământ;  altele nu vor mai fi.”

Dorim să primim cuvintele Sale şi să le păstrăm ca pe o comoară de preţ. Vă invităm să faceţi acelaşi lucru şi să faceţi alegerile pe care le credeţi de cuviinţă, şi în vederea apropiatei Aniversări a Apariţiilor de la Medjugorje din 25 iunie.

Noi vă însoţim cu rugăciunea şi vă binecuvântăm.

Stefania Caterina şi Tomislav Vlašić

Mesajul Sfintei Fecioare din 25 mai 2013

„Fiii mei preaiubiţi,

doresc să aprofundez cu voi planul lui Dumnezeu despre care am vorbit în multe apariţii ale Mele, şi într-un mod special la Medjugorje. E un plan care-și are originea în veșnicie, din momentul în care a fost comis păcatul originar (Gen 3). Din acel moment, Dumnezeu a inițiat planul Său de a uni în Isus Cristos toate lucrurile, cu scopul de a mântui întreaga omenire şi de a o reconduce la Sine.

Acest plan a cunoscut două faze bine definite: mai întâi faza de pregătire pentru venirea Fiului Meu pe Pământ, în care Dumnezeu a pregătit îndelung poporul Israel ca să-L primească şi mai apoi să-L vestească pe Mesia întregului Pământ. Dumnezeu a vorbit poporului Israel prin marii profeţi, anunțând venirea şi lucrarea Mântuitorului. Dumnezeu a mers înspre poporul Său, a coborât la condiţia umană şi a atins întreaga Creaţie. După Întruparea, Moartea şi Învierea Fiului Meu, a început cea de-a doua fază, care e încă în desfășurare, în care întreaga Creaţie se va întoarce la Dumnezeu, prin Isus Cristos. Este vorba de procesul invers comparativ cu prima fază: Creaţia trebuie să  meargă înspre Dumnezeu pentru a fi complet reînnoită. Aceasta va fi Noua Creaţie, eliberată de stricăciunea păcatului şi a morţii, supusă lui Isus Cristos şi spălată cu Sângele Său, pentru a fi prezentată de El Tatălui, în puterea Spiritului Sfânt. Mai mult

Drumul pentru a fi lumina Universului

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašić

 partea a treia

Dumnezeu ne învaţă?

 

Dragi cititori,

suntem învăluiţi de mister. Uneori, persoanele nu se înţeleg pe ele însele, trecutul şi viitorul lor. Se închid în ele însele şi nu reuşesc să intre într-o relaţie profundă cu ceilalţi. Multe lucruri li se par misterioase şi cu greu reuşesc să le descopere adevărata semnificaţie. Universul, în toată întinderea sa, scapă capacităţii lor de înţelegere.

Dumnezeu ne instruieşte sau ne ascunde anumite lucruri. Aceasta este întrebarea noastră; uneori nu o exprimăm deschis, şi o lăsăm să cadă în pasivitatea noastră, crezând de fapt că Dumnezeu nu ne comunică adevărul. Însă nu e aşa!

    1. Dumnezeu ne învaţă: El e lumina desăvârşită care ni se dăruieşte şi ne comunică legile şi gândul Său: „Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.“(1Cor 2,10).

Pentru a înţelege că Dumnezeu ne învaţă, vă propun să citiţi, respectiv să recitiţi şi să meditaţi fragmentul intitulat „Nu suntem simpli spectatori ai realităţii”, extras din cartea Stefaniei Caterina „Rescrierea istoriei- Vol I – În gândul lui Dumnezeu” (Cap. 5, pag. 91-94). Acolo veţi găsi multe ferestre deschise care vă vor permite să vedeţi şi să înţelegeţi realitatea care ne înconjoară. Dumnezeu doreşte să ne conducă la tot adevărul (In 16,13). În acest pasaj, pe care-l citez în cele ce urmează, veţi găsi atitudinea corectă şi mulţi paşi concreţi de făcut:

Nu suntem simpli spectatori ai realităţii

Sfântul Arhanghel Rafael, în comunicarea din iulie 2007, reia subiectul referitor la relaţia dintre gândirea lui Cristos şi cunoaşterea realităţii care ne înconjoară:

“Gândirea lui Cristos vă conduce la uniunea mistică cu El, care se realizează doar prin oferirea vieţii voastre. Când vă oferiţi lui Cristos, prin Sfânta Fecioară Maria, Îi permiteţi lui Dumnezeu să ocupe primul loc în viaţa voastră şi să vă conducă la împlinire, la realizarea personalităţii voastre după planurile lui Dumnezeu şi după originalitatea voastră, pe care numai în Dumnezeu o puteţi descoperi. Isus Cristos este păstorul omenirii, Cel care vă conduce pe fiecare la izvoarele vieţii. Dăruindu-vă lui Isus, sunteţi capabili să lăsaţi deoparte egoismul şi teama, care vă fac să ţineţi să ţineţi strâns în mâini propria viaţă, după planuri şi dorinţe umane, cu rezultatele înşelătoare sau dramatice pe care le cunoaşteţi bine. Mai mult

Drumul pentru a fi lumina Universului

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašič

partea a doua

Îndemnaţi să ne depăşim limitele

 

Dragi cititori,

ceea ce vă scriu nu e rodul exaltării, ci al credinţei: credinciosul nu progresează bazându-se pe forţele proprii, ci participând la acţiunea Celui atotputernic; în credinţă găseşte toată forţa şi cunoaşterea de care are nevoie 2Pt (1,3).

Suntem invitaţi să fim părtaşi la gândul lui Dumnezeu şi la acţiunea Sa; oare suntem conştienţi de aceasta? Teoretic, da, dar, concret, putem spune că participăm în fiecare moment la acţiunea lui Dumnezeu care doreşte să transforme cu rapiditate Universul? Să răspundem sincer înaintea lui Dumnezeu, la această întrebare.

Sfântul Petru ne cheamă să grăbim timpurile (1Pt 1,11-12). Mărturia pe care v-am adus-o în aceşti ani, atestă că ne aflăm în timpul în care Dumnezeu, pe de-o parte, Îşi accelerează acţiunea şi o intensifică iar, pe de altă parte, pune omenirii o limită de timp: omenirea trebuie să se decidă definitiv. Ce mijloace ne pune la dispoziţie Dumnezeu pentru a accelera timpul. Tocmai despre aceasta doresc să vă vorbesc în această prezentare. Contez pe deschiderea şi pe responsabilitatea voastră.

   1.  Iată, Eu stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi-Mi va deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Ap 3,20). Dumnezeu a vrut să împărtăşească viaţa Sa cu noi, să devină comeseanul nostru. A făcut acest lucru luând trup omenesc şi traversând Misterul Pascal. A rămas prezent în mijlocul nostru în Cuvântul Său, în Sacramente, pentru a hrăni lăuntric omul, pentru ca întreaga Sa fiinţă să fie transformată. Acesta este procesul de regenerare prin care omul ajunge la Noua Creaţie.

   2.  Dumnezeu ne îndeamnă să ne depăşim limitele. Adesea suntem închişi în lumea noastră şi-I spunem lui Dumnezeu lucruri de genul: „Nu putem să ştim şi nici să facem ceea ce ne depăşeşte; nimeni nu ne-a vorbit vreodată despre aşa ceva; ştiinţa nu ne-a explicat că există alţi oameni în Univers, etc. etc.” Mai mult

Drumul pentru a fi lumina Universului

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašić

prima parte

A conştientiza realitatea Universului

Dragi cititori,

doresc să încep cu voi o serie de aprofundări, referitoare la  aspectul dinamic al faptului „de a fi lumina Universului”, pe care am intitulat-o: „Drumul pentru a fi lumina Universului”. Voi încerca, în mai multe prezentări, să vă ajut să creşteţi până la deplina realizare a noastră şi a întregului Univers în lumina eternă.

Voi încerca să simplific şi să fac mai accesibil ceea ce v-am comunicat în aceşti ani, prezentând totul sub forma unui drum.

  1. Experienţele şi fenomenele referitoare la viaţa în Univers s-au înregistrat pe parcursul întregii istorii. În ultimele decenii, totuşi, ele par să se fi intensificat: se multiplică şi reperările de astronave, contactele cu aşa-zişii „extratereştri”, profeţiile şi experienţele mistice ale multor persoane.

Contactele cu extratereştrii diferă foarte mult între ele. Dumnezeu trezeşte omenirea de pe Pământ la conştiinţa realităţii imense care o înconjoară, pentru a ajunge să fie parte din această realitate. Această conştiinţă reprezintă un progres pentru omenire şi duce la alegerea unei atitudini constructive în favoarea întregului Univers.

În toate aceste experienţe, însă, lipseşte adesea un fir conductor, care să le poată clarifica şi acorda între ele, pentru a indica omenirii drumul corect de întoarcere la armonia primordială. Mai mult

Să fim lumina Universului

Lasă un comentariu

16 aprilie 2013

de Tomislav Vlašić

Dragi cititori,

pe drumul nostru putem întâlni nori, ceaţă, confuzie. De altfel, v-am vorbit despre acest timp: timp de minunăţii şi de lumină pentru cei care-L acceptă pe Isus şi se unesc mistic cu El prin Inima Neprihănită a Mariei, şi timp de suferinţă şi confuzie pentru cei care-L resping. Să reflectăm împreună, pentru a înţelege unde ne situăm noi.

Vizitând diverse site-uri sau citind în diverse citind diverse materiale, găsim foarte multe profeţii pentru acest timp şi pentru viitor, unele privitoare şi la Papa Francisc. Este vorba, în multe cazuri, despre experienţe „extraordinare” absolutizate, atitudini prin care se doreşte „dominarea” misterului şi atribuirea unor „reguli de comportament” lui Dumnezeu. Multe persoane plutesc pe aripile emoţiilor şi ale fenomenelor, dar nu cunosc nici cauzele, nici scopul fenomenelor în sine. E şi mai grav dacă aceste atitudini sunt asumate de creştini, care ar trebui să fie lumina lumii şi sarea pământului (Mt 5,13-14).

Doresc să vă propun un parcurs de reflecţie în câteva puncte. Mai mult

„Prindeţi curaj şi ridicaţi-vă capetele… ” (Lc 21,28)

Lasă un comentariu

 13 februarie 2013

de Tomislav Vlašić

Dragi cititori,

aceste cuvinte ale lui Isus, transmise de Sfântul Luca, se referă la venirea glorioasă a Domnului. În acelaşi timp, se referă la fiecare clipă a vieţii noastre şi a istoriei omenirii, la situaţiile favorabile şi nefavorabile: Dumnezeu vine mereu în întâmpinarea celui care-L caută. Putem să ne bucurăm de prezenţa Sa extraordinară şi să o manifestăm în aceste timpuri.

Conştienţa în credinţă ne stimulează să percepem prezenţa Sa şi acţiunea Sa în noi şi în jurul nostru. Cine şi-a oferit propria viaţă lui Cristos prin Preacurata Fecioară Maria, e deja implicat în procesul Noii Creaţii; poate observa în sine o transformare care nu se opreşte şi pe care nimic nu o poate opri. Credinţa vie îl poartă la o experienţă trăită profund, care-i creşte certitudinea.

V-am spus că acţiunea Trinitară se va realiza în noi prin instrumentele extraordinare şi prin întregul Trup Mistic. În acest an, e prevăzută pentru noi o apropiere deosebită a îngerilor şi a sfinţilor. Dintre multele experienţele trăite, doresc să vă împărtăşesc în mod deosebit una, care vă poate ajuta să participaţi mai bine la această lucrare a Domnului.

În 25 ianuarie 2013, de sărbătoarea Convertirii Sfântului Pavel, apostolul însuşi s-a prezentat în spirit şi ne-a vorbit. Sfântul Pavel a subliniat în particular două puncte fundamentale: bucuria şi concreteţea. Mai mult

Să sorbim din Izvorul Vieţii

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašić

Dragi cititori,

în introducerea ultimului mesaj al Sfântului Augustin din 3 aprilie 2013, primit prin Stefania primit prin, ne-am exprimat dorinţa noastră „să nu rămâneţi doar cititori, ci să deveniţi instrumente ale sfinţeniei, instrumente care manifestă viaţa”. Mesajul a deschis orizonturi largi pentru viaţa întregii omeniri: omul şi întreaga Creaţie sunt destinaţi glorificării, la care se ajunge prin sfinţenie, care este plinătatea vieţii. E minunat! Dar cum să fim părtaşi la toate acestea?

Orice formă de viaţă, în fiecare stadiu al său, are nevoie de multă iubire şi atenţie. Pentru a fi părtaşi ai Vieţii, comoara ascunsă înlăuntrul nostru, e nevoie să avem o mare iubire, timpul potrivit, condiţiile adecvate. Întregul Trup Mistic al lui Cristos a primit putere în acest timp pentru a ne ajuta să descoperim viaţa lui Dumnezeu în noi. E nevoie de disponibilitatea noastră de a intra într-o relaţie profundă cu Dumnezeul nostru şi de a primi acţiunea Sa în noi.

Pornim împreună de la rugăciunea lui Isus, prezentată în Evanghelia lui Ioan (In 17,1-3). Să ne cufundăm în această rugăciune a lui Isus înlăuntrul nostru, şi fiecare să încerce să o activeze în sine:

 

„Părinte, a venit ceasul!

Preaslăveşte pe Fiul Tău,

ca şi Fiul să Te preaslăvească.

 Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul,

ca să dea viaţă veşnică

tuturor acelora pe care Tu I-ai dat Lui.

Şi aceasta este viaţa veşnică:

să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat,

şi pe Isus Cristos pe Care L-ai trimis.“

 

– Faţă în faţă cu Dumnezeu – Dumnezeu mi s-a revelat în momentul zămislirii mele. M-a predispus să fiu integru, să trăiesc plinătatea vieţii. Îmi comunică viaţa Sa cu maximă atenţie: se preaslăveşte în mine, pentru ca eu să-L preaslăvesc şi să-L manifest tuturor.

Credinţa care mă deschide în adâncul fiinţei mele la această conştiinţă, risipeşte în mine dubiile, nesiguranţa, fanteziile, disperarea… Spiritul Sfânt trezeşte în mine dorinţa unei vieţi împlinite. El deschide tot mai mult sigiliul pe care Dumnezeu l-a întipărit în mine şi orientează desăvârşit viaţa mea. Sigiliul Său şi sfinţenia Sa sunt viaţa deplină.

A sosit ceasul meu! Mă bucur, mă rog, cânt, mă hotărăsc să trăiesc Viaţa. Harul lui Dumnezeu se pune în mişcare în mine.

– Isus vindecă întreaga mea viaţă mă învie. E trimis de Tatăl cu puterea Spiritului Sfânt ca să mă vindece, să mă mântuiască. Nu le apare Înviat doar femeilor şi apostolilor, şi nu le vorbeşte numai lor; îmi vorbeşte şi mie. Sunt destinat să percep prezenţa Sa şi să-i aud vocea: „Eu sunt Păstorul cel Bun: Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu pe El. Şi viaţa Mea  Mi-o pun pentru oi.“ (In 10,14-15).

– Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu, vibrează în toată fiinţa mea, până în străfunduri. Vibraţia Lui e mântuitoare: nu judecă, ci iartă totul, vindecă rănile, se oferă pentru mine pentru a ispăşi greşelile mele, se bucură să mă elibereze din sclavie… Mă învie! Deschide vieţii mele un viitor sigur, minunat, plin de surprize, chiar şi atunci când trebuie să înfrunt încercările: tocmai acolo se exprimă într-un mod extraordinar puterea Învierii Sale. Viaţa mea se fortifică până când învinge tot ceea ce o surpă.

Mă las învăluit de această vibraţie. Rămân cufundat în tăcere, acolo unde percep viaţa care curge în mine. Spiritul Sfânt depăşeşte raţionalitatea mea! E bine să rămân aşa: din acească tăcere se naşte în mine viaţa integră, sfântă, glorificarea mea în Dumnezeu…

– Sunt destinat să manifest gloria lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. De aceasta m-a creat şi m-a chemat la viaţă. „Dacă veţi rămâne uniţi cu mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi tot ceea ce voiţi şi vă va fi dat. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei.“ spune Isus (In 15,7).

Sunt unic, preţios, irepetibil în ochii lui Dumnezeu! Dumnezeu investeşte în mine toată puterea Sa şi mă învăluie cu toate harurile necesare.

Mulţumesc, mulţumesc, Doamne!…

 – Regenerat, încep să trăiesc aşa. Nu pot rămâne izolat în mine însumi, pentru că viaţa renăscută doreşte să se comunice altora. A comunica şi a împărtăşi viaţa, înseamnă a o multiplica, în micile nuclee, ca şi în grupuri.

Omenirea şi toată Creaţia sunt destinate să fie glorificate de Dumnezeu şi să-L glorifice, la rândul lor, pe Creator!

Nădăjduieşte în Domnul şi fă binele,

locuieşte pământul şi iubeşte adevărul.

Desfătează-te în Domnul şi El îţi va împlini cererile inimii tale.

Încredinţează Domnului calea ta

şi nădăjduieşte în El, şi El va împlini:

va scoate la iveală ca lumina dreptatea ta

şi dreptul tău, ca soarele la amiază.

Stai liniştit înaintea Domnului şi aşteaptă-L;

nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea!

Fereşte-te de mânie şi depărtează de la tine furia,

Nu te tulbura, căci îţi va fi spre rău.“(Ps 36,3-8)

Voi fi cu voi în rugăciune şi vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

Mărturia noastră

Lasă un comentariu

   de

Stefania Caterina și Tomislav Vlašić

Dragi cititori,

ajunşi în acest punct al drumului nostru, care devine tot mai intens şi plin de haruri, simţim nevoia de a puncta anumite lucruri, pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine ceea ce trece prin persoanele noastre şi mărturia pe care v-o dăm de câţiva ani, şi prin intermediul acestui site.

După cum aţi putut observa, în ultima vreme scriem pe acest site atât individual cât şi împreună. Mărturia noastră, de fapt, este comună, şi comună este şi misiunea noastră. Scriem și individual deoarece fiecare, pe lângă misiunea comună, are şi slujirea sa proprie înaintea lui Dumnezeu; astfel, mărturia noastră se completează şi se îmbogăţeşte cu originalitatea amândurora.

Mărturia noastră nu porneşte de la noi înşine, ca instrumente individuale ale lui Dumnezeu, ci de la apartenenţa noastră la Nucleul Central, care este unul din instrumentele extraordinare ale lui Dumnezeu pentru acest timp. V-am explicat în repetate rânduri natura şi acţiunea instrumentelor extraordinare ale lui Dumnezeu, care sunt: Nucleul Central, îngerii şi fraţii din Univers fideli lui Dumnezeu. De aceea, mărturia noastră este mărturia a doi membri ai Nucleului Central care trăiesc pe Pământ. Tot ceea ce vă transmitem este rodul comuniunii şi al acţiunii în Spiritul Sfânt, între  toate cele trei instrumente extraordinare, ai căror reprezentanți și purtători de cuvânt suntem.

Dumnezeu a prevăzut ca aceste instrumente să fie pe deplin manifestate întregii omeniri la momentul potrivit şi în modul pe care El îl cunoaşte; aceasta nu face parte din atribuțiile noastre. Ceea ce ne revine nouă este să ne prezentăm drept ceea ce suntem, fără să ne sustragem slujirii la care Dumnezeu ne-a chemat. Asta este ceea ce ne-a cerut Dumnezeu şi ceea ce facem, fără fanatism, dar cu conştiinţa responsabilităţii noastre.

Nu vă spunem aceste lucruri pentru a ne pune în centrul atenţiei sau pentru că ne considerăm superiori altora, ci pentru a vă ajuta să înţelegeţi că am fost chemaţi să colaborăm la acţiunea lui Dumnezeu din aceste timpuri, care este vastă şi complexă. Dacă acest fapt, pe de o parte ne permite să observăm evenimentele care se desfăşoară în Univers din diverse unghiuri, şi nu doar de pe Pământ, pe de altă parte, ne obligă la o mărturie francă înaintea lui Dumnezeu şi a voastră, a tuturor.

Dumnezeu ne-a cerut să mărturisim ceea ce vedem şi auzim, pentru a-i ajuta pe fiii Săi pe drumul lor în acest timp. Puteţi înţelege, deci, cât este de necesar să vă însoţim scriindu-vă frecvent. Puteţi înţelege şi de ce Dumnezeu permite atâtor instrumente să vorbească prin noi: pentru a vă explica realitatea complexă şi profundă pe care o vedem şi în care ne mişcăm, dar care nu ne este rezervată doar nouă, ci aşteaptă toată omenirea. Dorim pur şi simplu să deschidem calea oricui doreşte să participe la planul lui Dumnezeu din acest timp: acela de a reuni în Cristos întregul Univers.

De fapt, slujirea tuturor celor trei instrumente extraordinare este aceea de a revela şi mărturisi dinamicitatea planului lui Dumnezeu de a reuni în Cristos întreaga Creaţie. De la aceasta derivă manifesarea Dumnezeului Trinitar şi Unic. Rodul acestui plan va fi splendoarea Bisericii Universale.

Oferirea noastră lui Dumnezeu, prin Inima Neprihănită a Mariei, este fundamentul vieţii noastre şi miezul misiunii şi mărturiei noastre. Ne oferim pentru voi şi vă binecuvântăm, amintindu-vă continuu în rugăciunea noastră.

„Casei Tale se cuvine sfinţenie…“

Lasă un comentariu

Dragi cititori,

acest mesaj al Sfântului Augustin, care ne-a fost comunicat prin Stefania Caterina, se inserează în programul prezentat de Sfântul Arhanghel Mihail în mesajul din 17 martie 2013 cu aceste cuvinte: „Astăzi începe pentru voi toţi un mare drum de reînnoire spirituală…“ Sfântul Augustin subliniază: „Dumnezeu a dorit ca eu să încep cu voi drumul de sfinţire prevăzut în acest timp pentru poporul lui Dumnezeu. Alţii vă vor vorbi după mine… mari mărturisitori ai lui Dumnezeu pe Pământ și în Univers“. Ce înseamnă acest lucru?

Dumnezeul Trinitar şi Unic acţionează mereu în mijlocul nostru. Viaţa Sa, care e sfinţenie, se va manifesta tot mai mult, până la culme, când Fiul Său va veni în glorie (Ap 1,7-8). Cu El se vor manifesta sfinţii Săi (Zah 14,5), toată sfinţenia tuturor timpurilor: Viaţa va triumfa în Noua Creaţie!

Dragi cititori, dorim să nu rămâneţi simpli cititori, ci să deveniţi instrumente ale sfinţeniei, instrumente care manifestă Viaţa. Porniţi la drum, pentru a putea primi tot ceea ce Dumnezeu doreşte să vă comunice, atât individual cât şi în nuclee, prin toţi sfinţii, prin toţi drepţii, prin comuniunea Universală în Spiritul Sfânt. Noi vă vom însoți încercând, aşa limitaţi cum suntem, să vă transmitem sfinţenia lui Dumnezeu cu viaţa noastră, în speranţa că astfel vă vom putea ajuta să deveniţi sfinţi. Vă binecuvântăm cu iubire.

Stefania Caterina şi Tomislav Vlašić

 

Mesajul Sfântului Augustin, episcop şi doctor al Bisericii, din 3 aprilie 2013

 

„Dragi fraţi şi surori, Dumnezeu a vrut ca eu să încep cu voi drumul de sfinţire prevăzut în aceste timpuri pentru poporul lui Dumnezeu. Alţii vă vor vorbi după mine; va fi un dialog profund între Dumnezeu şi poporul Său, Biserica, prin diferite instrumente care au fost şi sunt  mari mărturisitori ai lui Dumnezeu pe Pământ şi în Univers.

Dumnezeu doreşte să vă vorbesc despre sfinţenie ca principiu şi mijloc de sfinţire pentru fiecare dintre voi şi pentru Biserica întreagă. Ce înseamnă sfinţire? Înseamnă că fiecare din voi şi toţi împreună sunteţi destinaţi să fiţi glorificaţi în Dumnezeu şi de către Dumnezeu, să străluciți în gloria Creatorului. El e Tată şi de aceea doreşte să împărtăşească cu toţi fiii Săi, fără excepţie, gloria şi puterea Sa. Doreşte ca tot poporul care Îi aparţine să fie un popor glorios, capabil să mărturisească măreţia Sa.

La sfinţirea personală dar și ca popor, nu se poate ajunge fără sfinţenie. Ea nu e departe de existenţa voastră ci face parte din ea încă de la început. De fapt, omul cunoaşte sfinţenia lui Dumnezeu încă din momentul conceperii sale; chiar în acel moment se află în faţa Creatorului şi e chemat să aleagă între Dumnezeu, Binele suprem, şi Lucifer, începătorul răului. Asta înseamnă că fiecare om experimentează existenţa lui Dumnezeu şi a demonului, cu o certitudine absolută, încă din momentul zămislirii sale; încă de atunci Dumnezeu îl asistă cu harul Său pentru a-l ajuta să aleagă. Dacă Îl alege pe Dumnezeu, atunci alege sfinţenia, pentru că Dumnezeu e Sfânt ,şi cine Îl primeşte pe Dumnezeu în viaţa Sa, primeşte şi sfinţenia Sa. Omul e liber să aleagă şi rămâne liber să aleagă din primul moment până în veşnicie. Nu voi insista asupra acestui punct, pentru că aţi primit deja multe explicaţii în aceşti ani. Mai mult

Deschişi către infinit

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašić

Dragi cititori,

cu aceste reflecţii aş dori să însoţesc marile evenimente care se derulează sub ochii noştri. Încerc în acest fel să vă ajut să le înţelegeţi mai bine, pentru a primi harul pe care ele îl poartă în sine.

Sfântul Arhanghel Mihail, în mesajul din 1 martie 2013 [1], ne-a înştiinţat despre prezenţa sa în timpul Conclavului cardinalilor şi despre acţiunea întregului Trup Mistic pentru alegerea noului Papă, Francisc. În mesajul care a urmat, din 17 martie [2], Sfântul Mihail a declarat că va rămâne în mijlocul poporului lui Dumnezeu pentru a-l conduce la Cristos şi afirmă:

 „Azi începe pentru voi toţi un mare drum de reînnoire spirituală, după dorinţele Preasfintei Treimi. S-a încheiat lunga fază de pregătire din aceşti ultimi ani; în anul 2013 am intrat, după cum v-a fost deja explicat, în timpul unei mari Acţiuni Trinitare, prin care Dumnezeu va introduce întreaga omenire şi toate creaturile în Noua Creaţie.”

 Împreună cu el acţionează toate instrumentele lui Dumnezeu, ordinare şi extraordinare. Papa Francisc e însufleţit de harul lui Dumnezeu şi s-a pus în slujba poporului cu întreaga sa viaţă, după cum mărturisesc gesturile şi vorbele sale.

Dumnezeu doreşte ca toţi fiii Săi să facă Trecerea Pascală: să iasă din orizonturile înguste de pe acest Pământ, care orientează omul înspre el însuşi şi-l sufocă cu nelinişti, tensiuni şi lupta pentru supravieţuire. El doreşte ca fiii Săi să se deschidă, prin Cristos cel Înviat, dimensiunii fascinante a veşniciei, care e reală şi nu dezamăgeşte niciodată.

 Vă propun câteva puncte pentru drumul vostru:

 1) Fiţi ucenici ai lui Isus. În duminica Floriilor a început drumul  pentru a deveni discipolii lui Cristos.

 – Isus, Dumnezeul făcut Om, supus Tatălui în toate încercările „până la moarte şi moarte pe cruce”, a fost glorificat „…pentru ca în numele lui Isus, în cer, pe Pământ şi sub Pământ, tot genunchiul să se plece şi toată limba să proclame că Isus este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Fil 2, 86-11).

Şi noi suntem chemaţi la această ascultare faţă de Dumnezeu Tatăl, pentru ca spiritul nostru să se unească cu spiritul lui Isus şi să-L urmeze în glorie.

 – Isus se oferă pentru noi; El ne veghează fiecare pas cu o atenţie afectuoasă, fiind mijlocitorul nostru la Tatăl, pentru a ne ocroti de cel rău: „Dar Eu        M-am rugat pentru tine, pentru ca să nu piară credinţa ta” (Lc 22,32). Isus i-a adresat aceste cuvinte lui Petru, dar ele sunt valabile pentru fiecare om care doreşte să fie unit mistic cu Cristos; putem să contăm pe El în slăbiciunile noastre.

 – Şi noi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu, dar nu oricum. Între Isus şi noi trebuie să curgă viaţa de credinţă, de speranţă, de iubire: să ne punem încrederea în El, să dorim să ne înălţăm cu El la Tatăl. Isus le-a spus apostolilor Săi: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Lc 22,40). În acest fel, rugăciunea ne permite să fim activi şi operanţi în Spiritul lui Cristos, să fim o inimă şi-un suflet.

 – Să manifestăm identitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu şi în încercări, şi atunci când pierdem totul, până şi viaţa! În acest fel devenim mărturisitori ai lui Dumnezeu şi-l învingem pe cel rău. Isus, întrebat de sinedriu – tribunalul evreiesc care avea să-L condamne la moarte – dacă era sau nu Fiul lui Dumnezeu, a răspuns:”Voi  spuneţi că Eu sunt!”(Lc 22,70).

 – Să încercăm să privim dincolo de emoţiile noastre şi să acceptăm tot adevărul. Iată cum ne conduce Isus:

 „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri…” (Lc 23,28). Trăind şi acţionând în adevăr, devenim oameni integri.

 – Să ne străduim să acţionăm asemenea lui Dumnezeu: să-i iertăm pe cei care ne fac rău, ne vatămă sau ne condamnă la moarte:

Tată, iartă-le lor pentru că nu ştiu ce fac” (Lc 23,32-38). În acest fel, reparăm ruinele profunde ale omenirii şi participăm la Noua Creaţie. Ce mare putere dumnezeiască se descătuşează în noi atunci când facem un act de iertare!

 – Să mergem dincolo de dreptatea umană! Astfel, ne vom putea înălţa la Dumnezeu într-o clipă şi le vom putea deschide şi altora un drum rapid către El. Unul dintre tâlharii răstigniţi lângă Isus s-a rugat: „Isuse, pomeneşte-mă când vei veni în împărăţia Ta!”, iar Isus i-a răspuns: „Te asigur că azi vei fi cu Mine în Rai!” (Lc 23, 42-43).

 – Să-I încredinţăm lui Dumnezeu şi spiritul nostru, spiritul vieţii, atunci când murim faţă de noi înşine. Atunci, în noi acţionează în libertate atotputernicia Preasfintei Treimi:

Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez viaţa Mea” (Lc 23,46).

 2) Astfel uniţi cu Spiritul lui Cristos, înviem spiritual. Parcurgem drumul care duce spre minunăţiile infinitului, fără să ne mai întoarcem înapoi. Spiritul nostru, condus de Spiritul lui Cristos, va descoperi zi de zi Noua Creaţie, care se naşte în noi şi prin noi, şi învăluie întregul Univers.

 În acest punct, vă recomand să citiţi o experienţă fascinantă trăită de Stefania Caterina, preluată din una din cărţile sale [3], şi intitulată: „Cu Sfântul Francisc pe Planeta Nouă”.  Înainte de a o citi, şi ori de câte ori doriţi să vă cufundaţi în minunăţiile iubirii lui Dumnezeu, vă sugerez să vă rugaţi Spiritului Sfânt astfel:

 

„O, Spirite Viu al Dumnezeului Celui Veşnic, ador în Tine Trinitatea!

 Ador Înţelepciunea Ta, care e în Tine din veşnicie.

 Recunosc lumina Ta, care iluminează fiecare suflet.

 Te rog pe Tine, care eşti singura mea rugăciune,

 să te rogi neîncetat în mine.

 În tăcere, cu veşnicul Tău cuvânt, fii Tu în mine adoraţia mea perpetuă.

Umple-mă de credinţă şi speranţă!

 Tu, unica Iubire, fii în mine Iubirea mea!

 Condu-mă astfel încât să fiu credincioasă întreaga mea viaţă,

 numai Dumnezeului Trinitar şi Unic. Amin.”

 

Şi eu mă voi ruga pentru voi şi cu voi. Vă doresc un Paşte Fericit şi vă însoţesc cu binecuvântarea Tatălui, a Fiului şi a Spiritului Sfânt. Mai mult

Older Entries Newer Entries