2. Poporul Nou sărbătoreşte viaţa

Lasă un comentariu

Scrisoare către cei care cred şi către cei care nu cred în Isus Cristos

 

Dragi fraţi şi surori,

vă scriem în urma mesajului lui Isus comunicat de noi pe data de întâi ianuarie 2014 [1] şi a scurtei introduceri, în care v-am exprimat disponibilitatea noastră de a vă informa şi de a vă însoţi în acest an. Cu acest articol, dorim să vă antrenăm şi mai mult într-o angajare responsabilă de a realiza destinul nostru comun: acela de a face un salt de calitate a vieţii şi de a lua parte la viitorul glorios al omenirii.

Noi dăm mărturie că întregul Univers va fi reunit în Isus Cristos. Să nu vă tulbure aceasta! Nu pornim de la prejudecăţi, de la imagini religioase care se impun, şi nici de la ideologii religioase. Dorim să intrăm cu voi într-un dialog profund în care să se contureze adevărata identitate a omului, a celui care crede în Dumnezeu, dar şi a omului de ştiinţă care caută adevărul, a celui care se străduie să trăiască şi să exprime dorinţele şi idealurile cele mai nobile care se află în el, pentru a face un salt de calitate în viaţă. Toate acestea responsabilizează credincioşii, necredincioşii, precum şi aparţinătorii oricărei religii.

Mai mult

Reclame

1. Poporul Nou sărbătoreşte viaţa

Lasă un comentariu

Dragi fraţi şi surori,

iată-ne din nou cu voi sub acest titlu, care va reuni diverse reflecţii care vor urma. Continuăm să trăim în tăcere, aşa cum v-am spus înainte, pentru că e modul cel mai bun de a trăi în prezenţa lui Dumnezeu, de a înţelege voinţa Sa şi de a o pune în practică.

Cu toate acestea, Dumnezeu continuă să ne trimită la voi, cei care parcurgeţi drumul indicat în aceşti ani. Ne trimite atunci când consideră că este nevoie, pentru că cunoaşte greutăţile fiilor Săi pe Pământ. Vom încerca să nu ne întoarcem la subiectele pe care le-aţi auzit deja, ci să le aprofundăm, pentru a vă însoţi și explica pasajele care trebuie făcute în acest an care va fi foarte dinamic, insidios, şi care va cere fiecăruia să facă alegeri, pentru a nu mai întârzia în a participa la lucrarea lui Cristos în întreg Universul.

  1. Dorim, înainte de toate, să vă prezentăm pe scurt identitatea noastră şi a ceea ce facem. De mai mulţi ani suntem angajaţi activ în lucrarea de reunire a Universului în Cristos, nu dintr-o dorinţă a noastră, ci din voinţa lui Dumnezeu. Nu numai că am primit mesaje sau avut viziuni, ci întreaga noastră fiinţă şi existenţă au fost antrenate în această lucrare a Preasfintei Treimi, împreună cu instrumentele sublime precum Preacurata Fecioară Maria şi instrumentele extraordinare din acest timp: îngerii, Nucleul central, fraţii din Univers credincioşi lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu în noi a fost aceea de a ne transforma tot mai mult, pentru a fi într-o zi făpturi noi, împreună cu toţi fiii lui Dumnezeu din Univers.

 Spiritualitatea noastră constă în a trăi Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos cu simplitatea Sfintei Familii din Nazaret, urmând exemplul Sfântului Francisc şi al Sfintei Clara de Assisi. Viaţa noastră nu e bazată pe o regulă statică, ci e dinamică: suntem implicaţi continuu în noutatea minunată a Spiritului Sfânt, care ne conduce la o speranţă senină şi bucuroasă, care depăşeşte orice speranţă umană. Această noutate atinge profunzimile noastre şi ne deschide spre comuniunea Universală, pentru a atinge  plinătatea vieţii lui Dumnezeu, în comuniune cu toţi îngerii, sfinţii, drepţii care populează Universul şi Pământul şi cu fraţii şi surorile din Purgator. Această implicare ne determină tot mai mult să ne înălţăm, pentru a fi supuşi legilor pure ale spiritului care izvorăsc din Preasfânta Treime. De aceea, ne oferim viaţa lui Isus prin Inima Neprihănită a Mariei şi prin Inima Sfântului Iosif, dreptul prin excelenţă, în comuniune cu Trupul Mistic al lui Cristos, pentru a fi Euharistia Vie. Acesta este singurul mod de a ajunge la Înviere, pentru a fi făpturi noi.

Mai mult

„Nu te teme, turmă mică…” (Lc 12,32)

Lasă un comentariu

sanMichelearc

Dragi cititori,

vă propun mesajul Sfântului Mihail, care trasează drumul înspre evenimentele care ne așteaptă. Sfântul Mihail afirmă că acesta este ultimul mesaj pentru omenirea de pe Pământ, dar că nimic nu le va lipsi celor care doresc cu sinceritate să participe la planul lui Dumnezeu de reunire în Cristos a tuturor lucrurilor. Să ne punem, deci, în slujba lui Dumnezeu cu încredere deplină, aducându-ne aminte unii altora de ”responsabilitățile pe care le avem ca oameni și credincioși”, după cum spune Sfântul Mihail.

Vă salut și vă pomenesc întotdeauna în rugăciunile mele. Domnul să vă dea pacea.

Stefania Caterina

Mesajul Sfântului Arhanghel Mihail din 19 noiembrie 2013

 

”Vă salut, frați și surori de pe Pământ! Dumnezeu mă trimite încă o dată la voi. Acesta, însă, nu e un mesaj ca și celelalte pe care le-ați primit până acum: cuvintele mele de acum încheie un ciclu al istoriei voastre și deschid unul nou. Astăzi mă adresez pentru ultima oară omenirii de pe Pământ. Multe lucruri v-au fost explicate, și, de aceea, nu doresc să repet ceea ce știți deja. Mă voi limita să subliniez câteva puncte pentru a vă reaminti responsabilitățile voastre ca oameni și credincioși. Iată, deci, punctele asupra cărora vă invit să reflectați.

1. Tot ceea ce v-a fost spus în acești ani va fi dus la împlinire pe Pământ. Planul de reunire în Cristos a tuturor lucrurilor se va realiza. Să nu se înșele dușmanii lui Dumnezeu și ai poporului Său! Dumnezeu are puterea să ducă la împlinire ceea ce a stabilit. Dacă vi se pare că lucrurile nu stau așa, e pentru că Dumnezeu e răbdător cu oamenii de pe Pământ și le dă tuturor timp să înțeleagă, dacă doresc să înțeleagă. Făgăduințele lui Dumnezeu se împlinesc întotdeauna în cei care Îl iubesc și-L caută cu sinceritate; aceste făgăduințe se vor adeveri și în dușmanii lui Dumnezeu care, vrând-nevrând, trebuie să se supună voinței Preasfintei Treimi. De fapt, oamenii, îngerii, demonii și toate creaturile sunt supuse puterii lui Dumnezeu și nimic nu scapă ochilor Săi. Mai devreme sau mai târziu, totul va trebui să se împlinească. Fiți siguri de asta! Mai mult

Reuniți în Cristos – Doriți să vă vindecați sau să înviați?

Lasă un comentariu

 

Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

 

partea a noua

Doriți să vă vindecați sau să înviați?

 

 

 

Dragi frați, dragi surori, astăzi dorim să atingem un subiect extrem de delicat, care cere atenția voastră totală, atenție pentru tot ceea ce v-am explicat, pentru ca în voi să se pună în mișcare acea dinamică a harului pe care Dumnezeu v-o dăruiește dacă sunteți gata să abordați acest subiect. Vă propun tema de astăzi ca pe o interogaţie: Doriți să vă vindecați sau să înviați? Să ne rugăm pentru aceasta: în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt. Amin.

Te binecuvântăm, Tată; Tu L-ai trimis pe Fiul Tău în mijlocul nostru și în El putem vedea Chipul Tău desăvârșit, în care ne oglindim și noi, ca omenire mântuită, în care se oglindește viitorul omenirii. El a coborât până în adâncul mizeriei noastre, a atins, a șters cauzele răului de care suferim, a deschis calea.

Dar noi, ca ființe libere, trebuie să-L alegem liber și să-L urmăm.

În Numele Tău, El ni L-a trimis pe Spiritul Sfânt, care împlinește toată lucrarea Mântuitorului. Te rugăm să ne dăruiești cele șapte daruri ale Spiritului Sfânt ca să-L înțelegem pe Mântuitorul Lumii, să înțelegem programul de mântuire a întregului Univers. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

La început, doresc să clarific despre ce anume vorbesc. Nu doresc să vorbesc depre medicină, nici să neg valorile medicinei de pe Pământ. Există persoane capabile  și descoperiri foarte valide, dar sunt extrem de limitate şi nici nu se pot compara cu cele ale omenirilor credincioase lui Dumnezeu. Pe Pământ, aceste descoperiri fac bine pe de-o parte și dăunează pe de alta; oricum, nicio medicină de pe Pământ nu reușește să oprească moartea, nu poate învia oamenii.

Doresc să vă vorbesc despre atitudinea fundamentală a unui creștin, dacă dorește vindecare sau învierea. Dacă vrea vindecare, va căuta un vindecător, ca aceia pe care-i cunoaștem prin mass-media, uneori va căuta lucruri esoterice, alteori vindecători prin rugăciuni, dar cine vrea să învie, trebuie să-L caute pe Mântuitorul Lumii: pe Isus Cristos, în toată dinamicitatea de iubire pentru noi, care a dat mărturie că ne-a iubit, vindecat, care învia și care, cu acele semne, a dorit să ne facă să ajungem la drumul Său care se încheie cu trecerea Pascală, înfruntând răul, natura umană.

Înaintea noastră stă imaginea, exemplul, realitatea viitorului omenirii care aderă la Mântuitorul Lumii. Prin urmare, în acest parcurs de reunire în Cristos, înspre Noua Creație, trebuie să dezbatem acest subiect. Le cer iertare acelor ascultători care aparțin altor religii sau laicilor. Cu mărturia noastră nu dorim să jignim pe nimeni. Isus vindeca şi oameni aparținând altor religii, necredincioși. El este deasupra structurilor mentalității acestei lumi, e aproape fiecărui om de bunăvoință.

Datoria noastră este aceea de a manifesta acest adevăr. În aceste timpuri, acest adevăr se va manifesta cu toată puterea vieții lui Dumnezeu celui care dorește să cunoască adevărul, să adere la adevăr. Cu aceasta nu dorim să fim în opoziție față de persoanele aparținând altor religii, nici cu ateii; aceasta este doar obligația credincioșilor creștini de a fi instrument de mântuire, de manifestare a vieții așa cum este ea în Dumnezeu, cum poate fi întrupată în noi. Nu dorim să convingem pe nimeni cu cuvinte, dar dorim ca toți să adere la acest drum, să înceapă să manifeste viața lui Dumnezeu, să fie persoane mântuite, înviate.

Diferența fundamentală, după cum am spus, între vindecare și înviere este că persoanele care nu îmbrățișează Învierea lui Cristos, caută vindecători. Astăzi se vorbește despre italieni, că între ei sunt 12 milioane care urmează vindecători, de diferite feluri, și nu se întreabă ce efecte are acea vindecare. Dar eu vă spun: fiți atenți, pentru că intrăm în timpul în care Satana și Anticristul vor umfla toate puterile esoterice și tot ceea ce aparține egoismului, egocentrismului și veți cădea în capcană, dacă veți căuta vindecători. Și nu doar dacă veți căuta vindecători, ci și dacă în Isus Cristos vedeți doar un vindecător, în preot un vindecător, în grupul de rugăciune locul unde se fac vindecări, în practicarea rugăciunii de vindecare a rădăcinilor, căutați carismaticii, grupuri de rugăciune ca să vă îmbunătățiți starea personală, dar nu vă ocupați, nu vă preocupați pentru strămoșii voștri, nu doriți să ajutați omenirea căzută care așteaptă încă manifestarea Fiului lui Dumnezeu prin fiii care L-au primit pe Isus Cristos. Aici doresc să mă opresc în mod special, pentru a menționa câteva punctele subtile pe care le trăiesc persoanele în drumul lor spiritual.

Cine nu dorește să învie în Cristos – vorbim despre prima înfrângere a morții, a celei spirituale – în spiritul nostru, în suflet, cine nu acceptă această înviere, se orientează automat să supraviețuiască pe Pământ, să cârpească o haină care e menită să putrezească odată cu moartea. Stefania Caterina a publicat în cartea ”Dincolo de Marea Barieră” două capitole care ating acest subiect: capitolul Vindecării Rădăcinilor și Moartea. Din experiența noastră și din contactul cu cititorii, vedem că marea parte a cititorilor se teme să citească acel capitol, se teme să se gândească la moarte. Acolo, moartea este prezentată ca sora moarte, ca o poartă, o trecere înspre veșnicie, înspre plinătate. Dacă oamenii ar trăi după acele principii, s-ar putea vindeca lăuntric. De ce? Pentru că moartea poartă în sine teama fundamentală, care ne strivește, ne leagă de Pământ. Neînvingând moartea, noi nu învingem cauza relelor care ne afectează. Dacă nu ne lărgim orizonturile cu ceea ce ne-a adus Isus Cristos prin Învierea Sa, noi suntem prea închiși în noi înșine, preocupați de consecințele păcatelor, ale păcatului colectiv; suntem orientați asupra noastră. Vedeți, deci, legătura între înviere și vindecare. Cel care acceptă învierea, care o dezvoltă, care e deschis să primească această putere transformatoare a omenirii, se află pe drumul vindecării, acela se vindecă. Toate lucrurile se așează la locul locul lor, și cele din trecutul nostru, rădăcinile noastre.

Există o teză, o idee, potrivit căreia chiar și Moartea lui Isus Cristos face parte din economia mântuirii de la începutul Creației, pentru că Isus Cristos S-a proslăvit în acest fel. Și suferința Sa, Moartea Sa, fac parte din această bunătate infinită a lui Dumnezeu, şi ea intră în viața noastră, dacă credem în aceste lucruri. Isus Cristos intră în viața noastră cu acea iubire pe care Dumnezeu a avut-o de la început, prevăzând faptul că unii oameni se vor îndepărta de El.

Prin urmare, doresc să încercăm să reperăm punctele pe care trebuie să le vindecăm în noi. Unul dintre ele este: prima moarte, care este sclavia egoismului nostru; să ne eliberăm de sclavia egoismului nostru. Aici există multe nuanțe. Să nu ne uităm la oamenii din jurul nostru care aleargă după bani, care se preocupă de una, de alta, ci să privim în noi înșine. Dat fiind faptul că le vorbim unor oameni care doresc să parcurgă un drum, fiecare să privească în sine, să vadă unde există piedici.

Există un egoism spiritual, după cum am spus mai înainte, dacă persoana nu-L primește pe Isus Cristos ca Mântuitor al Lumii, nu primește, nu se hotărăște spre înviere, și automat, dedesubt rămâne rădăcina egoismului, frica de moarte și închiderea în sine. Atunci, Dumnezeu ne dă posibilitatea de a elimina această frică. Iau exemplul Sfântului Francisc de Assisi care se temea să îmbrățișeze un lepros. Sub imboldul Spiritului Sfânt, întâlnind un lepros, el s-a aruncat către El și l-a îmbrățișat, și mărturisește că în acel moment toată amărăciunea s-a transformat în dulceață. Aceasta înseamnă să acceptăm dinamicitatea vieții Mântuitorului în pasajele sale. Voi știți că nașterea este o criză, o mare criză. Ieșirea dintr-o stare, din burta mamei, ieșire afară cu durerile mamei, înfruntarea vieții; dar nu se poate renaște fără să înfruntăm această criză de creștere,  care este moartea.

Doresc să menționez câteva elemente care vă pot fi de folos. În viața spiriuală un egoism, egocentrism poate fi subtil și foarte periculos, ascuns: o complacere în propria viață spirituală, disprețuindu-i pe alții, lăcomia, gelozia, invidia. Gândiți-vă câtă invidie și gelozie există în Lucifer, văzând acum poporul înaintând înspre Noua Creație. Totul pornește de la egoism, de la egocentrism.

Există o formă de atașament față de carisme, ca ornament, ca prestigiu, ca ceva măreț; e periculos. Carismele nu trebuie în niciun caz să fie privite ca metodă de vindecare! Cel care vindecă este Isus Cristos, dacă există vindecare. Vindecarea autentică o face Isus Cristos; aduceți-vă aminte de vindecările din marile sanctuare mariane, când persoanele se vindecă în spirit și se schimbă.

Există un alt element periculos: concentrarea asupra bolii, problemelor, un fel de           psiho-analiză spirituală. Ar fi normal ca atunci când simți răul să strigi după ajutor, să te adresezi celui care te poate ajuta. Toată atenția ar trebui să fie îndreptată asupra Mântuitorului Lumii, o atenție încrezătoare, plină de speranță, iubire. În acest punct, capitolul care tratează despre moarte din cartea Stefaniei Caterina ”Dincolo de Marea Barieră” subliniază că rugăciunea autentică este puterea împotriva primei morți. Adevărata convertire alungă, îndepărtează răul. Cufundându-ne în Dumnezeu, ca și Preacurata Fecioară Maria, nu privim răul, cu ne continuăm drumul, iar răul se desparte de noi, se îndepărtează. Cu cât centrul atenției noastre spirituale e Isus Cristos, Învingător, Înviat, și mergem pe urma Lui, cu atâta noi ne eliberăm de egocentrismul nostru.

În viața spirituală există și dorințe puternice de a cunoaşte, o curiozitate în ceea ceea privește lucrurile extraordinare și dorințe de a se mișca pe nivelul lucrurilor extraordinare. La sfârșitul timpurilor, vom avea un singur lucru extraordinar: iubirea curată, iubirea lui Dumnezeu pe care o trăim în noi și cu frații noștri. Adesea se citesc cărți care conțin vindecări extraordinare sau miracole extraordinare;  eu vă spun că, dacă voi trăiți uniți mistic cu Cristos, îmbrățișând toată dinamicitatea acțiunii Sale mântuitoare, dinamicitatea Spiritului Său care coboară tocmai din Mântuirea Sa, puteți trăi în fiecare moment un miracol. În fiecare contact cu Isus Mântuitorul, cu Dumnezeul cel viu, voi simțiți vibrând viața care alungă de la voi răul, vă învie, vă transformă.

Cât suntem de superficiali noi, creștinii! Dacă spovada noastră ar fi făcută înaintea lui Isus având deschiderea ca El să ne schimbe, cu dorința de a fi transformați, ea ar produce miracole, mari miracole. Dacă noi L-am întâlni în fiecare Liturghie pe Isus Biruitor și Înviat, dacă am adera la victoria Sa, s-ar întâmpla minuni și am fi atrași de acea forță, învăluiți de acea forță. Dacă noi ne-am ruga așa cum v-am învățat, viața noastră s-ar schimba.

Citez două texte scurte din Noul Testament din Faptele Apostolilor, capitolul 2, [1] prima predică a Sfântului Petru: ”Să ştie deci toată casa lui Israel cu siguranță că, pe Acest Isus pe Care voi L-aţi răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos”. Aceasta este vestea care mântuiește, pe care trebuie s-o acceptăm. Textul continuă: ”Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt”.

Vedem aici două aspecte: ei s-au simțit pătrunși la inimă de cuvintele lui Petru. Ce înseamnă aceasta? Când un hoț este prins, în momentul descoperirii adevărului, se simte săgetat în inimă. El are două posibilități: una, să nu se căiască, să se închidă în sine, în minciună și să facă totul pentru a se apăra pe nedrept și să întărească în el păcatul, a doua posibilitate, să recunoască, să se căiască. Și noi ne putem comporta așa, sau putem permite ca adevărul să ne ilumineze în întunericul nostru și să-l risipească. Aceasta este puterea cuvântului lui Isus, puterea de a ucide moartea în noi, pentru că păcatul de moarte este însăşi moartea într-un suflet.

În viața mistică, am pomenit în aceste zile stigmatele Sfântului Francisc, care s-a simțit străpuns și, după cum mărturisește Sfântul Bonaventura, de la Averna s-a întors un om nou. Acel har a străpuns ceva corupt, iar el s-a schimbat, a înviat. Din viața lui Padre Pio, știm că a fost lovit de o suliță, de un har care a străbătut inima sa și a transformat-o.

Când noi avem o atitudine sinceră, umilă, docilă, când ne lăsăm priviți de ochii lui Dumnezeu, când lăsăm ca Cuvântul lui Isus să ne vorbească, sau să ne vorbească printr-un frate, soră, dacă suntem deschiși să primim acea vibrație a adevărului iubirii, noi ne vindecăm. Dacă suntem gata să fim vindecați până la capăt, și noi trebuie să-I cerem harul să străpungă păcatul nostru, ca înlăuntru să moară omul vechi. Nu e o moarte crudă; și Sfântul Francisc simțea în durere o dulceață, o stare de bine, o bucurie și o viață nouă. Creștinul, însă, trebuie să înțeleagă că trebuie să facă aceste Treceri Pascale înlăuntru său. Dacă dorește să fie complet transformat, dacă aderă cu adevărat la programul de a fi reunit în Cristos și de a-i reuni pe alții în Cristos, de a merge înspre Noua Creație, există pași obligatorii: avem oferirea vieții, sinceritatea, neprihănirea, transparența, corectitudinea înaintea lui Dumnezeu și comuniunea cu frații. Sfântul Petru spune: ”Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt”. Când noi trăim cu adevărat Botezul nostru, ne cufundăm cu sinceritate în har, pentru ca Preafânta Treime să manifeste prezența și acțiunea Sa în noi, atunci în noi curge viața și Spiritul Sfânt.

Vă citez un alt text al Evangheliei după Ioan, capitolul 15: ”Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele, Cine rămâne în Mine și Eu în El, aduce mult rod, căci fără de Mine nu puteți face nimic”. [2] Ce înseamnă să rămânem în Isus? El explică: ”Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea”. [3]

Ce vrea să însemne a rămâne în iubirea Sa? A-L iubi mai presus de orice. Pentru Sfântul Francisc, Dumnezeu era TOTUL cu majuscule, Dumnezeu îi dădea totul. În spiritul său se revărsa totul, viața Treimii. Apoi, textul spune: ”Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.” [4]

Dumnezeu ne-a ales. Gândiți-vă puţin că Dumnezeu v-a iubit din veșnicie. V-a iubit în Adam, în Eva. V-a iubit în toate generațiile. I-a iubit pe toți. Acum, voi sunteți chemați să trăiți această iubire, să o revărsați  peste toată istoria omenirii, să comunicați această iubire tuturor predecesorilor voștri. Dacă trăiți așa, Îi permiteți lui Isus să coboare în voi până la porțile Infernului să elibereze prizonierii. În acest context intră vindecarea rădăcinilor, botezul în Spiritul Sfânt și Foc. Dacă voi nu permiteți ca această iubire a lui Cristos să vă iubească, dacă nu credeți că această iubire v-a iubit încă din momentul concepției, veți găsi în viața voastră găuri negre, răni, îi veți învinui pe părinții voștri, pe cei care au fost cu voi, dar vina este înlăuntrul vostru.

Dacă voi vă oferiți lui Isus Cristos și-L iubiți în rănile voastre, dacă iertați, dacă veți înțelege, dacă credeți că Dumnezeu vrea să vă folosească ca pe un instrument și pentru cei răi, pentru persoanele care nu v-au înțeles, atunci voi vă veți vindeca în interior. Până când voi nu vă ridicați de pe acele cruci care v-au provocat răni, dacă nu vă înălțați în Cristos la Tatăl, voi veți fi mereu în groapă și vă veți învârti în jurul ei; și această groapă e ceva putred în voi, care produce boli, indispoziție, resentimente, gelozii, războaie, etc. Nu puteți fi vindecați dacă nu înviați înlăuntrul vostru.

Să luăm aceste cuvinte ale lui Ioan: dacă voi alegeți iubirea lui Dumnezeu mai presus de orice, vă oferiți pentru a iubi această iubire, sacrificați totul, în voi toate lucrurile se așează la locul lor. Veți înțelege de ce ați suferit în viață, cum v-a folosit Dumnezeu ca să mântuiască. Totul în viața voastră se pune în ordine. În această deschidere a voastră spre iubirea curată a lui Dumnezeu, în voi curge ungerea Spiritului Sfânt, o vindecare continuă, curge și vibrează viața Trinitară în voi. Atunci voi sunteți capabili să comunicați viața atât celor vii cât și celor răposați.

Atunci, voi nu veți scandaliza ateii, persoanele aparținând altor religii: voi veți da viața, nu vorbe goale, iar persoanele de bunăvoință își vor da seama. Decideți-vă să vă schimbați viața astfel ca viața voastră să fie Cristos. Atunci veți ieși din voi înșivă, din egocentrism, care va rămâne într-o anumită măsură, cât suntem pe acest Pământ, unde suntem bombardați de rău din toate părțile. Însă noi să ne înălțăm conștienți cu rugăciunea noastră, și cu cât ne înălțăm mai mult, cu atâta Isus trăiește în noi și învinge, acționează în noi și prin noi.

După cum am spus deja, datoria poporului creștin este aceea de a manifesta viața Dumnezeului  Trinitar și Unic, viața veșnică, cu puterea Spiritului Sfânt. Vă spun că în curând vom intra în acest timp; persoanele de bunăvoință care au ales acest drum pe care vi l-am indicat: oferind viața lui Isus prin Maria, trăind cu sinceritate viața lui Cristos, cufundați în viața Sa, acele persoane vor fi umplute cu putere de forța care va coborî din Cer prin instrumentele extraordinare şi se vor îndrepta cu rapiditate înspre Noua Creație.

Să ne întoarcem la cuvintele Faptelor Apostolilor: poporul se simte străpuns în inimă. Cine nu-L vrea pe Isus Cristos, va simți acest cuvânt, această putere ca  pe ceva ce-l străpunge, și cine vrea să rămână rău se va închide în propria cochilie, dar se va închide în suferință, nu în Inviere. Nimeni nu va putea rămâne în mijloc. Cine a fost indiferent față de Isus Cristos în întreaga sa viață și dorește să continue, va simți toată greutatea acestor timpuri. Prin urmare, vă invit pe toți cei care ați înțeles, să porniți la drum, începeți să trăiți și să acționați pentru a învia. E bine pentru voi. Veți fi înviați și veți putea comunica această putere a învierii și altora. Atunci, creștinismul va fi adevărul care salvează, nu o religie care luptă pentru ea însăși.

Aceasta este invitația mea. Eu mă voi ruga, mă voi oferi și mă voi strădui să trăiesc înviat înlăuntru meu, spre folosul vostru, al tuturor. Dacă veți fi tot mai numeroși, vom fi mai puternici. Poporul lui Dumnezeu de pe Pământ va fi mai puternic. Aceasta este invitația lui Isus. În acest context se inserează, după cum vă spuneam, Botezul în Spirit Sfânt și foc, vindecarea rădăcinilor.

Să ne rugăm, acum:

O, Doamne, Isuse, te rog pentru fiecare frate, pentru fiecare soră care a ascultat aceste reflecții, care a citit aceste mesaje, să aibă curajul să fie umil, docil, să primească cuvântul Tău care ne eliberează, ne vindecă și ne învie, care ne ridică la o viață demnă, care umple spiritul nostru de bucuria speranței că vom fi transformați, că vom deveni făpturi noi, că vom trăi pentru veșnicie.

Puterea Spiritului Tău, Doamne, să ne cuprindă pe fiecare și să se întipărească în fiecare, pentru a putea transmite această putere înainte de toate trăind, mai mult decât predicând, ca fiecare să învețe să trăiască un miracol continuu în viața sa, întâlnindu-Te pe Tine.

Vă binecuvântez pe voi, pe toți cei care sunteți bolnavi, ca să vă abandonați lui Cristos cel Înviat, să-L puneți în centrul bolii voastre, să vă înălțați mintea, gândurile. Îi binecuvântez pe toți cei pe care voi îi purtați în suferințele voastre, în bucuriile voastre, binecuvântez munca voastră, tot ceea de ce aveți nevoie, pentru a putea simți prezența Păstorului Isus Cristos, care e mereu prezent, și ca voi să știți să păstrați în voi această prezență a Celui care vă conduce, vă ocrotește, vă iubește, vă iartă, care vă vindecă în adânc; atunci viața voastră va genera alte persoane sănătoase și va purta vindecarea altora.

În Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Ne reauzim.

Reuniți în Cristos – Botezul în Spirit Sfânt şi foc

Lasă un comentariu

 

Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

Botezul în Spirit Sfânt şi foc

Vă salut pe toţi fraţii şi surorile care ascultă acest program. Astăzi vom aborda tema „Botezul în Spirit Sfânt şi Foc”. Începem această reflecţie în Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt. Amin.

„Doamne, Dumnezeule, reînnoieşte în noi Botezul nostru

şi harurile pe care ni le-ai dăruit prin Botez.

Dăruieşte-ne azi harul de a fi îmbrăcaţi cu putere de sus, cu puterea Spiritului Sfânt,

ca Spiritul Sfânt să ne călăuzească în aceste timpuri şi

să ne dăruiască harul de a  înţelege semnele timpurilor, pentru a putea răspunde impulsurilor pe care le primim din interior.

Doamne, Dumnezeule, dă-ne să ne trăim Botezul în aceste  timpuri şi fă-ne martorii Tăi, mărturisitorii vieţii Tale în noi, viaţă care doreşte să se manifeste, să se exprime celorlalţi.

În Numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.”

 

Această temă este prezentată de Stefania Caterina în cartea „Dincolo de Marea Barieră”. Astăzi vă punem la dispoziţie capitolul al nouălea al acestei cărţi, în care ea vorbeşte detaliat despre această temă şi, prin urmare, îl puteţi citi, vă puteţi informa şi puteţi dobândi o imagine reală despre ceea ce este Botezul în Spirit Sfânt şi Foc. Doresc doar să subliniez un lucru, pentru aceia dintre voi care n-au citit şi nu sunt informaţi: Botezul în Spirit Sfânt şi Foc despre care vorbim este o extensie a harului Botezului. Este un har dăruit pentu aceste timpuri şi este vorba despre reunirea în Cristos a tuturor oamenilor, sufletelor, făpturilor. Nu toţi oamenii, mai ales sufletele din Purgatoriu şi oamenii din Univers au posibilitatea să primească Botezul aşa cum avem noi, pe Pământ, unde a fost instituită Biserica lui Dumnezeu. În aceste timpuri, Dumnezeu doreşte să cuprindă totul. De aceea, dă harul ca în spirit să comunicăm harul Botezului tuturor oamenilor de bunăvoinţă; celor vii şi celor răposaţi, oamenilor de pe Pământ şi din întregul Univers. Aşa cum pentru noi a fost un moment hotarâtor decizia noastră pentru Isus Cristos şi Botezul în Numele Preasfintei Treimi, tot aşa, şi pentru sufletele din Univers este necesar Botezul. De aceea, astăzi doresc să reflectăm împreună la datoria fiecărui om care e botezat, desigur, a celui care e botezat şi care-şi trăieşte Botezul. Această temă doresc să o așez în contextul evenimentelor actuale din lume şi din întregul Univers, pentru ca să-I puteţi răspunde lui Dumnezeu în timpurile în care ne aflăm.

Pe Pământ, omul iese cu greu din ritmul său şi din modul propriu în care înţelege ceea ce se întâmplă în lume.  V-am comunicat ceea ce am primit de la instrumentele extraordinare pe care Dumnezeu  le-a prevăzut pentru aceste timpuri: Nucleul Central, îngerii şi frații și surorile credincioase lui Dumnezeu din întregul Univers. Anul trecut v-am spus că Pământul era chemat, la fel ca și Biserica de pe Pământ, să fie gata să ocupe locul de frunte în Evanghelizarea întregului Univers. La sfârșitul anului, ni s-a revelat că Dumnezeu nu a găsit pe Pământ poporul care să fie pregătit pentru această misiune. Voi, cei care ați urmărit aceste programe, știți că Dumnezeu a încredințat acest rol popoarelor din Univers care Îi sunt credincioase. Anul acesta, Bisericii de pe Pământ îi este dat un har deosebit, prezența specială a Preasfintei Treimi. Acest an se îndreaptă înspre final și-și încheie ciclul său. În acest an, Dumnezeu așteaptă de la poporul Său, de la Biserică, o decizie. Care? Frații și surorile credincioase au realizat evanghelizarea Universului Mediu. V-am spus deja că întregul Univers este împărțit în trei: Universul Superior, Mijlociu și Inferior. În Universul Superior se află popoarele care au rămas credincioase lui Dumnezeu. Ei se află chiar lângă Bariera de Lumină pe care va trebui să o treacă întreaga omenire, pentru a deveni Noua Creație. Acești frați și surori L-au vestit deja pe Isus Cristos și Evanghelia, Universului Mijlociu, unde se află oamenii care după păcatul originar au rămas nehotărâți, indiferenți.

 În aceste luni care au mai rămas, frații și surorile credincioase completează acele detalii care sunt necesare acelor oameni și planete. Prin urmare, vă puteți închipui ce rol au împlinit acești oameni care sunt credincioși lui Dumnezeu.

Când se încheie Evanghelizarea Universului Mijlociu, începe în Universul Inferior și pe Pământ, care se află în acest Univers. Știți că Universul Inferior e plin de oameni, de planete care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; prin urmare, e prezentă în mod deosebit acțiunea Satanei. Vă puteți închipui acum că în fața puterii spiritului îngerilor și a fraților și surorilor credincioase lui Dumnezeu, se va declanșa o reacție puternică în Universul Inferior. Putem spune că Evanghelizarea va intra pe teritoriul unde Lucifer domină. În această Evanghelizare, se așteaptă mari evenimente în Universul Inferior, care vor cuprinde și Pământul. Cu aceasta intrăm în faza hotărârii definitive a omenirii, a fiecărui om, fie pentru Dumnezeu, fie pentru Satana. Evenimentele însele îi vor pune pe oameni în situația de a trebui să aleagă între Dumnezeu și Satana. Intrăm în evenimente foarte importante pentru omenirea de pe Pământ și din întregul Univers, mai ales din Universul Inferior.

Prin urmare, când vorbim despre Botezul în Spirit Sfânt și foc, dorim să-l așezăm în contextul acestor evenimente și să vă vorbim vouă, celor care sunteți botezați, despre rolul vostru și despre responsabilitatea pe care o aveți pentru această evanghelizare. Nu se pune problema dacă oamenii știu sau sunt siguri sută la sută că există viață și oameni  în Univers, ci este vorba despre răspunsul fiecărui creștin la chemarea pe care a primit-o prin Botez. Este vorba despre hotărârea matură a fiecărui creștin de a da mărturia sa.

Iar botezându-se Isus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” [1].

 Noi răspundem în puterea Botezului lui Isus. Din acea putere ne luăm forțele. Prin Botezul lui Isus, cei care se botează sunt cufundați în viața dumnezeiască, în viața Preasfintei Treimi. Dacă își trăiesc pe deplin Botezul, atunci Dumnezeu se manifestă mereu în ei, manifestă viața Sa și o confirmă. Prin urmare, ceea ce Isus a trăit la Botez, e oglinda dinamicii vieții în noi. Dacă suntem botezați în Numele lui Isus Cristos și trăim cu adevărat acest Botez, atunci în noi acționează Isus Cristos ca Mare Preot care răscumpără, care se oferă pentru noi și care neîncetat mijlocește pentru noi. El este în noi, în spiritul nostru. În noi se află Spiritul Sfânt care ne îndeamnă, care ne călăuzește și ne apără. În noi este Tatăl, care ne naște și ne regenerează necontenit. În noi este această dinamică a harului. Dacă înțelegem aceasta, atunci putem înțelege ceea ce a spus sfântul Pavel: ”că suntem templul Spiritului Sfânt, templul lui Dumnezeu”. Acest cuvânt – templu – nu are voie să rămână doar o expresie. Templul este Biserica în care se adună poporul viu. Dacă o persoană, nucleu sau un popor trăiește radical Botezul, atunci devine un mare sanctuar în care se adună suflete; pentru că Isus este Preot în noi. Fiecare botezat participă la Botezul lui Isus, se împărtășește din puterea Sa profetică și regală. Prin urmare, cu răspunsul nostru, noi ne inserăm în această acțiune a lui Isus Cristos, în preoția comună, în viața Sa profetică și în regalitatea Sa. Acum avem harul de a trăi pe Pământ, iar când vom fi în Cer, aceasta se va realiza pe deplin.

Deci, în acest hram, în acest sanctuar, îndatorirea noastră este aceea de a participa la preoția lui Isus Cristos, de a ne oferi pe noi înșine, întreaga noastră existență, oamenii, toate creaturile. Dacă noi ne abandonăm acțiunii Preasfintei Treimi în noi, viața noastră devine lumină. În spiritul nostru se adună suflete, pentru că în aceste timpuri, Isus Cristos acționează într-un mod deosebit asupra spiritului omului. Prin Spiritul Sfânt, El adună toate sufletele – din Univers, din Purgatoriu –  și le orientează într-acolo unde găsesc lumină. Suflete care nu  L-au cunoscut pe Isus Cristos prin predici, călăuzite de Spiritul Sfânt, se orientează înspre oamenii care trăiesc viața dumnezeiască și o manifestă. Slujirea noastră constă în aceea că noi comunicăm viața lui Dumnezeu oamenilor și sufletelor. De aceea, și noi putem să transmitem acest har al Botezului în Spirit Sfânt și Foc, desigur, dacă trăim acest har și dacă sufletele văd în noi lumină. Cu cât suntem noi mai cufundați în Dumnezeu, cu atât mai multe suflete văd această lumină și găsesc drumul. Ele se unesc cu noi și, după ce le botezăm, aceste suflete ne însoțesc și ne ocrotesc, și astfel, noi naștem un popor în jurul nostru, prin harul lui Isus Cristos.

 În luarea de rămas bun de la ucenici din relatarea Sf. Matei, Isus spune:Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” [2]

Creștinii pasivi atribuie acest har doar Papei și preoților, dar nu e așa. În ultima audiență, Papa Francisc a spus că toți suntem egali, că nu există diferențe între preot și creștinul de rând. În istoria Bisericii cunoaștem atâția sfinți, atât bărbați cât și femei, care nu au fost nici episcopi, nici preoți, nici călugări, și care au demonstrat o putere extraordinară a Spiritului Sfânt. Prin urmare, cei care au primit cu seriozitate viața lui Isus Cristos și s-au cufundat în ea, au experimentat puterea Botezului, puterea acțiunii Preasfintei Treimi. De aceea, tuturor celor care sunt botezați, le este adresată astăzi chemarea de a-I răspunde lui Dumnezeu și de a fi responsabili pentru frații și surorile care-L caută pe Dumnezeu, dar care nu-L pot găsi, pentru că nu există posibilitatea de a le fi vestit direct, așa cum ne este vestit nouă. Sunteți chemați să răspundeți la o acțiune concretă care va fi foarte folositoare sufletelor din întregul Univers. Biserica, poporul lui Dumnezeu, e chemată

să-și manifeste identitatea sa, personalitatea sa, pe care ea însăși o definește în două puncte:

 

• Manifestarea vieții Preasfintei Treimi

• Trăirea în uniune mistică cu Jertfa lui Isus, adică trăirea Euharistiei.

 

Când vorbim despre aceste puncte, nimeni nu se poate scuza spunând ”eu nu știu dacă există oameni în Univers”. Accentul se pune pe faptul că Biserica per ansamblu trebuie să răspundă, să manifeste identitatea sa, și în ea prezența vieții Preasfintei Treimi; să o manifeste în acea putere care i-a fost dată la începutul Rusaliilor. Biserica e chemată să-și manifeste iubirea sa pentru Mântuitorul lumii, prin uniunea mistică cu Jertfa Sa, cu Moartea și Învierea Sa. Acel răspuns întregul Univers îl așteaptă de la Biserica de pe Pământ. Frații și surorile credincioase lui Dumnezeu se vor întâlni cu noi în Spiritul Sfânt. Ei acționează deja în Spiritul Sfânt, și nu vin la noi cu discuții omenești. Cine îi dă un răspuns afirmativ lui Isus Cristos, va recunoaște acești frați și surori în Spiritul Sfânt.  De asemenea, și poporul ar trebui să dea acest răspuns, pentru a se întâlni și a se forma un popor între Biserica de pe Pământ, care trebuie să fie martora Morții și Învierii Domnului și a Înălțării Sale glorioase, și oamenii din Univers credincioși lui Dumnezeu, care sunt martorii harurilor enorme care au rămas în ei și care s-au dezvoltat, datorită faptului că au rămas credincioși lui Dumnezeu de la începutul lumii.

De aceea, această chemare se adresează fiecăruia în parte, întregii Biserici și întregii omeniri, pentru că întreaga omenire Îl va întâlni pe Isus Cristos. Biserica crede în cea de-a doua Sa venire, dar trebuie să recunoască timpurile. Ea este chemată la fidelitate și la un răspuns treaz la toate îndemnurile spiritului.

În ultima audiență, Papa Francisc a întrebat credincioșii: ”Știți ziua în care ați fost botezați? Dacă nu o știți, aflați-o și sărbătoriți acea zi”. Folosesc această ocazie ca să vă spun tuturor să treziți în voi importanța Botezului vostru, să începeți să trăiți, să comunicați acest har oamenilor din întregul Univers, sufletelor din Purgator și tuturor oamenilor care nu au altă posibilitate de a intra în viața lui Isus Cristos.

Să rămânem un moment în tăcere, acum; să luăm o hotărâre.

Vă invit pe toți să vă oferiți viața lui Isus Cristos prin Maria și să vă hotărâți să comunicați acest har botezând oameni, suflete, în Spiritul Sfânt și foc. Fie ca oferirea noastră să fie de acum comunitară, și acest popor va deveni puternic în Spiritul Sfânt.

Acum să dorim ca toți oamenii de bunăvoință care doresc să intre în comuniunea noastră și în comuniune cu întregul Trup Mistic, care doresc să se boteze în Spirit Sfânt și foc și să se unească cu Trupul Mistic al lui Cristos, să primească acest har. Sunt oameni care fac parte din rădăcinile noastre, strămoșii, răposații noștri, cei adormiți. Au trecut atâtea secole şi există atât de mulți oameni care nu sunt botezați. În Univers sunt mulți oameni care au uitat tot despre Dumnezeu și care au nevoie de Botez. Există atât de mulți oameni de bunăvoință care sunt înșelați. Să ne rugăm pentru ei în fiecare zi, la Sfânta Liturghie, prin alte rugăciuni… Acești oameni îi caută pe aceia care sunt plini de viața lui Dumnezeu. Avem întotdeauna prilejul să le-o oferim.

Acum îi vom boteza în Spirit Sfânt și foc pe toți cei care sunt de față și care doresc viața dumnezeiască:

”Vă dăm numele Mihail și Mihaela,

eu vă botez în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Dumnezeul cel milostiv să vă ierte păcatele,

să reverse Spiritul Său peste voi, să imprime sigiliul Său și cele șapte daruri ale Sale,

să vă separe de orice influență a spiritului rău, a puterilor Iadului

și să vă unească adunării sfinților, Trupului Mistic al lui Cristos.

 

Spiritul Sfânt să coboare peste voi și peste cei care continuă să trăiască și să se roage,

peste cei care doresc să fie slujitori activi ai acestui har.

 

Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să coboare asupra voastră, asupra familiilor voastre, peste munca voastră, peste cei cu care împărtășiți viața voastră și peste tot ceea ce înseamnă existența voastră. Să coboare asupra întregului Univers, peste toate sufletele, peste toți oamenii și toate creaturile, în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt. Amin.”

 

Reuniți în Cristos – Rugăciuni sau Rugăciunea?

Lasă un comentariu

 

Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

Rugăciuni sau Rugăciunea?

Vă salut pe voi toți, frați și surori care ascultați și participați la rugăciune. Continuăm reflecțiile și rugăciunile noastre uniți în Cristos. Tema pe care o dezvoltăm astăzi este: Rugăciuni sau Rugăciunea? Ce sunt rugăciunile noastre, o recitare, sau viața noastră este o rugăciune? Începem cu rugăciune: în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Doamne Isuse Cristoase, învață-ne să ne rugăm,

sau, mai bine, atrage-ne în Inima Ta ca să participăm la rugăciunea Ta,

 să fim în același Spirit, în Spiritul Tău care ne unește cu Tatăl.

Atrage-ne, pentru că Ți-am prezentat viața noastră și am oferit-o Fecioarei Maria

pentru pacea în lume, în omenire.

Ne-ai chemat pe acest drum de a fi reuniți și de a reuni totul în Tine. Învață-ne pașii pe care trebuie să-i facem, luminează-ne calea, dă-ne să înțelegem semnele și toată acțiunea lui Dumnezeu, să putem primi harurile și să trăim în har. Luminează-ne scopul vieții noastre, ca rugăciunile noastre să fie atrase de acest scop, care este uniunea mistică cu Tine, ca să putem intra în aceste legi curate ale Spiritului Sfânt. Amin.

 

După cum știm cu toții, Papa Francisc i-a invitat în această zi pe toți să se roage și să postească, nu doar pe noi, creștinii, ci și persoanele aparținând altor religii, pe laici și, după cum am auzit în mass-media, mulți, chiar și laici, au răspuns și doresc să postească. În această rugăciune Universală la care Sfântul Părinte ne cheamă, se unesc diverse voci, diverse moduri de a se ruga, diverse formule. Noi, creștinii, avem atât de multe rugăciuni inspirate pe care le găsim în Sfânta Scriptură, cu care ne rugăm, avem rugăciunea pe care  ne-a transmis-o Biserica, cum este rugăciunea care a fost dată ucenicilor. Avem rugăciunile care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei Bisericii către Preacurata Fecioară Maria, sfinți, în mod deosebit Rozariul, meditația, etc.

Eu doresc să subliniez un aspect, și anume acela că există un spirit care îi unește pe toți aceia care se vor ruga sau vor posti, fie laici, fie creștini, fie persoane aparținând altor religii: un Spirit care dorește Pacea.

Noi, creștinii, suntem chemați să dăm acea calitate a rugăciunii pe care Isus Cristos ne-a încredințat-o. Prin urmare, doresc ca noi, în această reflecție, în aceste rugăciuni, să ne situăm pe calea pe care Isus Cristos ne-a indicat-o, și să ne împlinim slujirea noastră împreună cu Sfântul Părinte, pentru a cere pacea, și, desigur, vă invit pe voi toți să adăugați ceea ce pentru acest drum e fundamental: oferirea vieții noastre pentru pace.

Nu mă voi opri în această reflecție asupra rugăciunilor, ci doresc să vorbesc despre RUGĂCIUNEA cu majusculă, cu toate literele majuscule, RUGĂCIUNEA prin excelență. Ce anume este această rugăciune? Această rugăciune este o relație care, din partea noastră, implică toate facultățile noastre, întreaga noastră ființă, spiritul, sufletul, trupul, expresivitatea noastră față de Dumnezeu, față de noi înșine, față de aproapele; rugăciunea care dezvoltă identitatea fiecăruia dintre noi, identitatea poporului lui Dumnezeu, care dezvoltă viața integră în credință, speranță, în iubire, atât la nivel individual, cât și colectiv, așa cum a fost la Rusalii. RUGĂCIUNEA cu majuscule este relația noastră totală, integră, cufundată în Spiritul Sfânt, unită cu Rugăciunea Domnului Isus Cristos, preotul nostru înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Identitatea rugăciunii noastre, a creștinilor, este aceasta: intrarea în viața Dumnezeului Trinitar și Unic, așa cum vibrează ea în Preasfânta Treime între Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Aşa trebuie să vibreze viaţa și în noi; desigur, putem ajunge la aceasta progresiv, parcurgând drumul pentru a ajunge la acea plinătate care este în Dumnezeu, dezvoltând continuu această sămânță pe care Dumnezeu a pus-o în noi, trezită în noi cu puterea Spiritului Sfânt, prin Isus Cristos. Acest parcurs ne conduce la Rusalii. Când vorbim despre uniunea noastră cu rugăciunea lui Isus Cristos, acest lucru nu poate rămâne abstract. În ultima reflecție am vorbit despre participarea la Memorialul Patimii, Morții și Învierii lui Isus Cristos. Dezvoltarea rugăciunii noastre creștine urmează drumul pe care a mers Isus, plin de suferință, dar victorios.

Atunci, în adevărata participare la Euharistie, noi parcurgem acest drum. Și, dacă observăm Euharistia în dinamicitatea Sa, ea cuprinde toate nivelurile, toate aspectele vieții noastre și ne duce, împreună cu Isus Cristos la înălțare. Adevărata rugăciune în fiecare suflet, trebuie să dezvolte Euharistia trăită; prin urmare, creștinul participă încontinuu la Euharistie, pentru că e unit mistic cu Cristos. Cu lacrimile sale, cu suspinele sale, cu bucuria și cu preoția sa regală care conduc în Cristos toate situațiile lumii, noi prezentăm și situația Siriei, care nu este o situație izolată, ci e situația întregului Pământ și a întregului Univers, pentru ca  tot ceea ce ne apasă, ne amenință, să fie în mâinile lui Cristos care se oferă Tatălui, mijlocește, iar noi mijlocim în El.

Nu există rugăciune în afara Euharistiei, în afara parcursului lui Isus Cristos, în afara tuturor elementelor pe care Cristos le-a trăit, pentru că El a luat asupra Sa natura noastră; iar natura noastră, așa cum e, cu El trebuie să se înalțe victorioasă. Rugăciunea e cea care dezvoltă relația noastră intimă, profundă cu Dumnezeu, care dezvoltă întreaga noastră viață pentru a o transforma într-o viață nouă, în viața făpturii noi. Noi nu ne unim doar cu Isus Cristos, ci, în mod special, și cu Maria Neprihănită, Mama noastră, și această uniune cu Maria nu este facultativă, ci e indispensabilă, e necesară, pentru că ea este Mama noastră, Mama Neprihănită, Mama care se află în Preafânta Treime în gloria lui Dumnezeu. Nimeni nu a participat asemenea ei la viața lui Isus și nimeni nu se află acum atât de aproape de Dumnezeu ca ea. Mamă nu e un titlu onorific; ea este Mama care ne generează în Dumnezeu și care-și promovează fiii. Urmând mesajele pe care ea ni le dă, trebuie să-l vedem alături de ea și pe Sfântul Iosif. Sfântul Iosif nu poate fi redus la operele caritative, la cel care ne ajută în nevoi. Trebuie și putem să fim liberi în relația noastră cu sfinții, însă există o relație mai elevată cu Sfântul Iosif. Biserica îl numește Ocrotitorul Bisericii, dar el nu este ocrotitorul edificiilor, al palatelor, ci al vieții lui Dumnezeu în fiecare din noi, în toată Biserica, împreună cu Maria. Nici acesta nu este un lucru facultativ. Voi știți că Biserica sărbătorește în fiecare zi un sfânt, și există și sfinții locali care se pomenesc. De ce? Pentru că e un moment deosebit, când tot cerul sărbătorește acel sfânt, și, când Dumnezeu revarsă peste noi haruri particulare prin acel sfânt. Există şi spiritele curate, îngerii, care contemplă Chipul lui Dumnezeu și care ne transmit acea viață, pentru că în ei vibrațiile vieții sunt puternice.

V-am explicat că în Univers există frați și surori credincioase lui Dumnezeu, care trăiesc foarte uniți cu Cristos. În întregul Univers există drepți și, în același timp, există persoane de bunăvoință care caută mântuirea și care, de unele singure nu pot ajunge la ea. Prin urmare, toate acestea ne introduc într-o comuniune universală, care nu poate fi facultativă. Există o bogăţie Universală, şi, cine o minimalizează, se sărăceşte pe sine şi-i sărăceşte pe alţii. Prin urmare, în Isus Cristos prin Spiritul Sfânt, rugăciunea noastră trebuie să parcurgă mereu drumul comuniunii universale, pornind de la noi înșine și de la aproapele nostru. În aceasta constă creșterea, progresul, acesta este parcursul pe care l-am indicat, că întreaga omenire trebuie să intre prin Trecerea Pascală în Rusaliile Cosmice.

Ce legătură are aceasta cu rugăciunea de fiecare zi? Dacă noi trăim uniți cu Spiritul pur în Preasfânta Treime, aceasta se revarsă asupra persoanelor de bunăvoință. Spiritul Sfânt e cel care comunică. Isus a spus: ”Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” [1] Dacă noi suntem părtași ai spiritului lumii și ne lăsăm cuprinși de el, suntem lumești și insipizi, fără gust. Dacă noi ne înălțăm în Spiritul Sfânt, chiar dacă nu ne cunoaștem la nivel fizic și suntem departe unii de alții, puterea Spiritului Sfânt se propagă. E ca și cum  seara, când lipsește lumina, observați că se aprinde o lumină aici, una acolo, şi, încet-încet se aprind multe lumini și se luminează orașul. Aceasta este datoria noastră, fapt pentru care vă invit pe toți cei care mă ascultați să vă oferiți viața lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria și împreună cu Sfântul iosif, în comuniune cu toți cei care sunt în Spiritul Sfânt și care se străduiesc să dobândească roadele Spiritului Sfânt, de această dată, pacea.

Cum putem să ne rugăm, atunci când vorbim de RUGĂCIUNEA cu majusculă? Ceea ce ne-a fost indicat de Sfânta Fecioară în ultimul mesaj dat prin Stefania: fiind simpli. Lăsând ca Dumnezeu să schimbe gândurile noastre, dorințele și relaționând cu simplitate. La Medjugorje, Preacurata a spus odată: Mulți se roagă, puțini intră în rugăciune”. Mulți se roagă rugăciuni, dar, a intra în rugăciune, înseamnă a intra în viața Preasfintei Treimi. Astfel, viața Preasfintei Treimi se revarsă peste noi și prin noi. Iată câteva indicații simple pentru a intra în rugăciune:

Înainte de toate: să intrăm în rugăciune îndepărtând din lăuntrul nostru toate gândurile;    să-I încredințăm lui Dumnezeu toate preocupările, păcatele noastre, să îndepărtăm resentimentele, să-I prezentăm rănile noastre, necazurile noastre, învinovățirea noastră și a altora, să iertăm. Mai apoi, să abandonăm totul lui Dumnezeu, încrezători, pentru a afla pacea în noi și libertatea Spiritului. Acesta este un proces și nimeni nu-l poate face în locul vostru, niciun preot, niciun carismatic, nimeni. Fiecare trebuie să facă acest parcurs înlăuntrul său. Ceilalți pot doar să ne indice calea.

Când, făcând acest pas, ajungeți să fiți liniștiți în Dumnezeu, liberi în Dumnezeu, atunci puteți asculta Cuvântul lui Dumnezeu, dorind ca Spiritul Sfânt să vă facă să ascultați și să înțelegeți acel Cuvânt. Cuvântul Evangheliei nu este un cuvânt tehnic. În fiecare cuvânt se află Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, cu toată puterea Spiritului Sfânt trimis de Tatăl. Acel cuvânt ne dă viață. În funcție de deschiderea inimii noastre, noi vom fi capabili să ascultăm, să înțelegem, să absorbim cuvântul, să ne unim cu el în viața noastră, pentru că spiritul nostru e capabil să-l îmbrățișeze, să-l primească, să și-l însușească, nu doar ca un cuvânt tehnic, ci ca un cuvânt plin de Spirit Sfânt care acționează în adâncul nostru. Cuvântul ne trezește pentru tot ceea ce Isus ne învață, face, ne conduce ca să participăm la acțiunea preotului Isus Cristos și ne înalță la Tatăl. Această ascultare generează automat bucuria, viața, răspunsul.

Nu putem pretinde să dăm răspunsul definitiv care va fi la sfârșitul timpurilor într-o rugăciune. Viziunile, locuțiunile nu ne ajută decât în mică parte, dar putem face ca acea samânță, trezită de Spiritul Sfânt, să înceapă să crească. Ea are parcursul său, ajunge să înflorească, ajunge la maturitate pentru a da roade, iar viața explodează în bucurie și în recunoștință față de Dumnezeu. În rugăciune, această călăuzire este realizată de iubirea pură. Care iubire? Iubirea care iubește, Iubirea care-L iubește pe Dumnezeu și ceea ce este în Dumnezeu. Cu cât ne detașăm mai mult de intențiile noastre, chiar dacă sunt necesare vieții, cu atâta suntem mai recompensați. Isus spune: ”Căutați înainte de toate împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vă vor fi date” [2] Așa trebuie să trăim încât să ajungem să-L iubim pe Cel Iubit, așa cum fac îndrăgostiții: se iubesc și doresc să se unească. Astfel, în profunzimea spiritului nostru se naște rugăciunea care implică toate facultățile sufletului și ale trupului nostru, ne înalță și ne transformă. Acesta este motorul rugăciunii, nu tehnicile, metodele. Fără acest foc în străfundul nostru, care este focul vieții, suflul vieții care izbucnește în noi și în jurul nostru, nu se ajunge la rugăciune.

Dacă rugăciunea noastră urmează acești pași pentru a participa la rugăciunea lui Cristos trecând prin vicisitudinile de pe Pământ, e mereu fidelă Tatălui în Spiritul Sfânt, înfruntă totul, se înalță. Atunci noi trăim viața noastră preoțească, înălțarea noastră și, ducând la Isus situațiile pe care le întâlnim, în cazul de față războiul din Siria, iar El se roagă Tatălui. Tatăl Îl ascultă pe Fiul, doar atunci când noi dorim să fim înălțați, să intrăm în Spiritul pur; astfel, puterea Spiritului Sfânt îi implică pe alții, credincioși sau necredincioși, creștini sau necreștini, care caută valorile profunde, pe Dumnezeul pe care uneori nici nu-L cunosc. Atunci rugăciunea noastră dă roade. Dacă rugăciunea nu ne conduce la această seninătate, înflorire, la mulțumire, la cântec, la bucurie – nu la acea bucurie pe care o vedem la spectacole, ci la cea care hrănește ființa noastră și se exprimă în simplitate – înseamnă că nu există acel parcurs al rugăciunii.

Noi am experimentat cum atunci când Sfântul Arhanghel împreună cu cei șase Arhangheli se întorc de la bătălia din Infern, intonează, împreună cu ceilalți îngeri, o rugăciune conținută în capitolul 15 din Cartea Apocalipsei. Să o proclamăm împreună:

Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule!

Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!

Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău?

Că Tu singur eşti sfânt

şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta,

 pentru că judecăţile Tale s-au făcut cunoscute.

 

Această rugăciune o cântă Sfântul Mihail, și ea poate să rămână în noi, în tăcere, dar vie. Putem păstra această rugăciune înlăuntrul nostru, putem crede în Dumnezeul Atotputernic, Stăpânul cel bun, putem experimenta acest lucru.

 Dacă rugăciunea noastră este această relație cu Dumnezeul cel Viu, așa cum ne prezintă Scrisoarea către Evrei, în capitolul 12, atunci viața noastră este vie pentru că viața Preasfintei Treimi se revarsă în noi, peste noi și prin noi, și misiunea creștinului porneşte în puterea Spiritului Sfânt.

Vă invit, frați și surori, să aderați la această rugăciune nu doar astăzi, în aceste zile în care suntem sensibilizați într-un mod special pentru pacea în lume, în Siria, ci să continuați în acest mod, să găsiți timp pentru a face acest parcurs. Și, dacă vom participa mulți la această rugăciune, ea va zgudui Pământul, Universul. Vă mulțumesc.

Să ne rugăm, acum, uniți cu tot Universul, cu toți oamenii, cu toate creaturile de bunăvoință:

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-Se Numele Tău,

Vie-mpărăția Ta,

Facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe Pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi,

și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri,

și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

Amin.

 

Dumnezeu Tatăl, izvorul vieții, izvorul luminii, al păcii, izvor atotputernic care înfrânge orice rău prin Fiul Său Isus Cristos cu puterea Spiritului Sfânt,

să ne binecuvânteze

 și să binecuvânteze în noi, și prin noi, pe toți cei la care ne gândim,

cu care suntem legați nu doar fizic, ci și în Spirit,

în Spiritul Sfânt care străbate întregul Univers.

Binecuvântarea să coboare asupra noastră, asupra poporului sirian, asupra conducătorilor națiunilor, asupra celor care decid pentru război sau pentru pace.

Să coboare asupra celor mici și mari și să rămână peste noi toți,

în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Amin.

 

Maria, Poarta Cerului

Lasă un comentariu

Dragi cititori,

în mesajul pe care vi-l propun, Sfânta Fecioară Maria ne dezvăluie multe detalii ale vieţii şi misiunii Sale. Ne cheamă la o viaţă simplă, trăită împreună cu ea, în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui. Este o chemare la transformare pentru a intra în Noua Creaţie. Pe acest drum, Preacurata este Steaua Dimineţii şi Poarta Cerului. Contemplând-o, vom înţelege evenimentele acestor timpuri şi drumul pe care trebuie să-l parcurgem pentru a fi reuniţi în Cristos.

Conţinutul mesajului e puternic şi solicitant; de aceea, am considerat potrivit să nu publicăm în această săptămână reflecţiile lui Tomislav Vlašić, pentru a nu vă supraîncărca şi pentru a vă da ocazia să reflectaţi în tihnă asupra cuvintelor Sfintei Fecioare. Suntem siguri că mesajul va fi un bun punct de pornire şi pentru rugăciunea voastră.

Vă doresc să puteţi experimenta dulceaţa Mamei şi Reginei noastre, chiar şi în necazurile și greutăţile vieţii pământeşti. Vă sunt alături în rugăciune, cu iubire.

Domnul să vă dăruiască pacea.

Stefania Caterina

Mesajul Preacuratei Fecioare Maria din 15 august 2013

„Dragii mei fii,

vă binecuvântez, astăzi, cu mare bucurie! Această zi marchează triumful Noii Omeniri. Prin Mine s-a deschis calea spre Cer: Eu am deschis calea pentru Noua Omenire înspre Noua Creaţie.

Copilaşilor, Eu nu am murit! Când am fost ridicată la Cer, nu mă aflam într-o stare de moarte, ci de extaz profund. [1] În acest extaz am fost dusă în Cer, în văpaia slavei Celui Atotputernic. Eram într-un extaz profund şi toată fiinţa mea, alcătuită din spirit, suflet şi trup se înălţa, însoţită de îngerii care-i deschideau drumul, aşa cum îl vor deschide pentru voi toți, atunci când veţi intra în Noua Creaţie. Înconjurată de Cei Şapte Mari Arhangheli şi de nenumăraţi îngeri, am fost ridicată la Cer. Mai mult

Older Entries Newer Entries