„Reuniți în Cristos” – Participarea la Sfânta Euharistie

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašić

 Participarea la Sfânta Euharistie

Dragi frați, dragi surori, continuăm parcursul nostru pe tema Reunirii în Cristos a întregului Univers. Astăzi, reflecția noastră e centrată pe participarea la Sfânta Euharistie. Începem cu rugăciune, în numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt:

Dumnezeule Trinitar și Unic, în Tine este patria noastră, dar, dacă suntem deschiși, Tu locuiești în noi, în inimile noastre, iar noi putem să experimentăm prezența Ta într-un mod deosebit în Euharistie, acolo unde Tu, Tatăl, Îl oferi pe Fiul Tău ca răscumpărare pentru păcatele noastre și unde El înfrânge Moartea, Păcatul, Infernul, unde ne învie în Spiritul Sfânt și ne înalță la dreapta Ta. Tu ni-L dăruiești pe Spiritul Sfânt care, împreună cu Fiul, ne învie și ne conduce până când vom intra în viața veșnică și vom trăi cu Tine. Te rugăm în această reflecție să ne dăruiești harul să învățăm să participăm la Euharistie, să înțelegem profunzimea acestui Mister în care se celebrează memorialul Patimii, Morții și Învierii lui Cristos, care este izvorul și culmea vieții creștine, să știm să mergem la acest izvor pentru a fi întăriți și pentru a învinge orice încercare, orice obstacol și pentru a fi glorioși prin Cristos, cu Cristos, în Cristos. Amin.

Din experiențele noastre, persoanele care ne scriu, care comunică cu noi, pun adesea o întrebare anume: Cum putem intra în comuniune cu frații din Univers fideli lui Dumnezeu? Cum putem intra în legătură cu frații fideli lui Dumnezeu? La această întrebare este așteptat un răspuns care să ofere semne vizibile, astronave, etc., însă noi trebuie să intrăm în adevărul credinței noastre, care nu se referă doar la noi, cei de pe Pământ care credem în Isus Cristos, ci care se referă la tot Universul.

Noi putem intra în comuniune deplină cu întregul Univers care este în Dumnezeu, cu toți sfinții, îngerii, cu frații și surorile credincioase lui Dumnezeu doar prin Cristos, cu Cristos și în Cristos, în Spiritul lui Cristos. Nouă, creștinilor, ne este dat un dar extraordinar: prezența lui Cristos care ne mântuiește, Mântuitorul nostru, în Euharistie. De fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie, suntem invitați să participăm la Patima, Moartea, la Învierea și la Înălțarea lui Isus la Cer. Acesta este procesul interior care trebuie să se desfășoare în noi, dacă dorim să participăm cu adevărat la Euharistie, procesul interior al participării noastre la viața lui Cristos. Mai mult

Reclame

„Reuniți în Cristos”, – Oferirea vieţii lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria

Lasă un comentariu

 Reflecții și rugăciuni, partea a cincea

de Tomislav Vlašić

Dragi fraţi şi surori,

continuăm tematica „Reuniţi în Cristos”. Tema de astăzi este oferirea vieţii lui Isus prin Preacurata Fecioară Maria. Acesta este firul conductor al predicării noastre şi al mărturiei noastre, fundamentul mesajului creştin. Fără această condiţie nu putem ajunge la făgăduiţele lui Dumnezeu, nu putem trece Marea Barieră, nu putem ajunge în Noua Creaţie. Să înălţăm rugăciunea noastră la începutul acestei reflecţii:

„Doamne, Dumnezeul nostru, Trecerea Pascală a Fiului Tău, este şi chemarea noastră, și ea este clară ca cerul când este senin. Dar când apar norii noi nu vedem Soarele; când apar norii egoismului, ai egocentrismului nostru totul se închide în noi, spiritul nostru se întunecă şi nu vedem misterele pe care Dumnezeu le comunică în lumină. Dăruieşte-ne lumina, dăruieşte-ne harul de a accepta chemarea creştină şi de a fi fideli la ceea ce Isus ne-a transmis prin apostoli.”

Care este chemarea creştinului? Chemarea sa este aceea de a-L iubi pe Isus mai mult decât pe mamă, pe tată, pe fiu, pe fiică. Cine nu-L iubeşte pe Dumnezeu mai mult decât orice, nu este demn de El; aşa a spus Isus. Din păcate, în mentalitatea creştină acest lucru e valabil doar pentru preoţi, călugări. Dar acest lucru e valabil pentru orice discipol al lui Isus, pentru oricine vrea să-L urmeze pe Isus.

În textul din Evanghelia după Matei, la cap. 10, adaugă: „Cine nu-şi ia propria cruce şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine; cine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, iar cel care o va pierde pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va reafla.”  [1]

Adesea nu înţelegem acest pasaj. Chiar şi apostolii au întrebat: ce folos avem din toate acestea? Răspunsul lui Isus este: „veţi primi însutit pe Pământ şi viaţa veşnică.” [2] Toate aceste rămân doar o teorie dacă creştinul nu urmează indicaţiile lui Isus, pentru că Isus nu a venit ca să ne ia viaţa, ca să ne ducă la pierzanie, ci pentru a o desăvârşi şi pentru a o insera în viaţa veşnică, unde atingem plinătatea şi, răspunzându-I lui Isus zi de zi, noi experimentăm fericirea. Aceasta este mărturia tuturor sfinţilor, a tuturor credincioşilor care Îi sunt fideli lui Dumnezeu. Din păcate, creştinii nu urmează toate acestea; Îl urmează în mod superficial pe Isus. Nu-L urmează pentru a trece încontinuu prin Misterul Pascal şi pentru a experimenta puterea acestei Treceri. Mai mult

„Reuniți în Cristos”, -Lumină și întuneric

Lasă un comentariu

Reflecții și rugăciuni,

de Tomislav Vlašić

Dragi ascultători, continuăm parcursul nostru pe tema ”Reuniți în Cristos”, iar tema de astăzi se intitulează ”Lumină și întuneric”. Presupun că voi toți cei care ascultați aceste reflecții ați început să vă rugați și să parcurgeți drumul; de aceea, nu vă voi mai numi dragi ascultători, ci frați și surori. În prezentarea de săptămâna viitoare doresc să dezvolt diverse aspecte ale oferirii vieții, pentru a vă aduce mai aproape acest subiect și pentru a înțelege că fiecare poate trăi oferirea în orice situație, dacă e deschis lui Isus Cristos. Prin urmare, dragi frați și surori, începem această întâlnire cu rugăciune, în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

„Te binecuvântăm, Dumnezeule Atotputernic, pentru că ne însoțești pe acest drum. Nimic nu scapă privirii Tale iubitoare, plină de lumină, care iluminează trecutul nostru, viitorul nostru. Luminează viața noastră în aceste timpuri, pentru a putea înțelege ceea ce ai numit în toate aceste mesaje drept timp concluziv, ultima etapă pentru omenire, care se pregătește pentru Venirea Glorioasă a lui Cristos. Dăruiește-ne harul de a fi cufundați în lumina Ta, de a înțelege temele fundamentale ale vieții noastre: convertirea, a sta în Spiritul lui Dumnezeu, uniți în Spiritul lui Dumnezeu, a-L adora și a-L primi pe Isus în Spiritul lui Dumnezeu. Amin.”

 Se pregătește pentru omenire timpul de lumină și de întuneric, iar noi suntem direct implicați. Aceste două elemente vor fi tot mai mult în opoziție, tocmai pentru că Dumnezeu, prin Isus Cristos, antrenează întreaga omenire din Univers și de pe Pământ la convertire. Vom ajunge la timpul tăcerii lui Dumnezeu, când glasul lui Dumnezeu, profeții Săi, vor intra în tăcere, pentru că doar în tăcere omul poate să meargă până în adâncul ființei sale. În tăcere, omul  ajunge la locurile cele mai profunde dinlăuntrul său, la rădăcinile sale, ajunge să dezvolte ceea ce Dumnezeu a semănat în el de-a lungul întregii sale vieți. Câteodată predicile, învățăturile, mesajele, chiar dacă sunt extraordinar de frumoase, prezența Sfintei Fecioare între noi, se consumă într-un mod superficial. E necesar ca omenirea de pe Pământ să intre în tăcerea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, glasul Satanei, al spiritului acestei lumi, se va auzi tot mai puternic și cel care nu trăiește ancorat în Dumnezeu, va fi atras de aceste voci, în diverse moduri, cu diverse nuanțe.

Când vorbesc despre timpul de lumină și întuneric, nu intenționez să vă spun, așa cum fac unele profeții false, să pregătiți lumânările pentru trei zile de întuneric. Întunericul va fi în om, în spiritul omului care nu s-a lăsat convertit, iluminat de spiritul lui Dumnezeu. Cei care se lasă convertiți în spirit, vor fi umpluți de Spiritul Sfânt, vor fi fiii luminii, și nimic nu-i va putea surprinde; vor ști să discearnă lucrurile și să le pună la locul lor. Tocmai la aceasta slujesc aceste reflecții și rugăciuni.

În capitolul întâi al Evangheliei după Ioan, Isus spune: ”Eu am venit să pun lumea în fața unei judecăți, astfel că cei care nu văd, vor vedea, iar cei care văd, vor deveni orbi”.[1] Lumina lui Dumnezeu pune omul în fața unei alegeri. Dumnezeu nu va tolera la infinit indecizia omului. Omul care-L întâlnește pe Isus, Lumina lumii, e chemat automat la convertire, să devină fiu al luminii. A intra în lumina lui Cristos, înseamnă în același timp capacitatea de a se converti, de a fi transformat, de a înainta înspre Noua Creație. Dumnezeu s-a folosit mereu de oameni, a acționat prin oameni, și dorește să guverneze întregul Univers împreună cu oamenii. În toate epocile, El ne-a trimis, și pe Pământ, oameni virtuoși, credincioși Lui. În aceste timpuri, când se deschide tot Universul, când totul tinde să fie reunit în Cristos, toate Universurile, toți oamenii, pentru a deveni o unică familie a lui Dumnezeu, când toată Creația e chemată să fie reunită în Cristos, să devină creatură nouă, Dumnezeu ne-a dat, după cum v-am spus în repetate rânduri, trei instrumente mari: îngerii, Nucleul Central, frații credincioși lui Dumnezeu, care sunt în acțiune. Mai mult

„Reuniți în Cristos”, De ce fugim de Fața lui Dumnezeu?

Lasă un comentariu

de Tomislav Vlašić

Dragi cititori, tema reflecției de astăzi este ”De ce fugim de Fața lui Dumnezeu”. Începem această reflecție cu rugăciune, în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt:

”Doamne, Dumnezeule, noi te numim Tată, Mântuitor,

Te numim bun și drept.

Toți oamenii caută bunătatea, dreptatea, iubirea.

Dar omul e limitat, se autolimitează,

și singur nu  poate ajunge la iubirea desăvârșită care e în Tine, la adevărul desăvârșit, la bunătatea desăvârșită.

Ne punem singuri piedici și aducem felurite motivații ca să ne justificăm și ca să ne ascundem de Fața Ta.

Dăruiește-ne astăzi harul de a putea intra în lumina care e în Tine și care e viață. Amin.” 

Doresc să schițez un cadru pe baza căruia vom reflecta. În întregul Univers și pe Pământ au avut loc evenimente importante. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat pe Pământ după păcatul originar și ce s-a petrecut în Univers, care sunt capacitățile noastre și ce posibilități deschide Dumnezeu înaintea noastră.

Cu toții știm, din faptele relatate la începutul Bibliei, că urmările păcatului au fost dezastruoase. Cel de-al treilea capitol al Cărții Facerii [1] ne vorbește despre consecințele imediate ale păcatului. Adam o acuză pe femeia sa, Eva, Eva acuză șarpele. Sunt prezente, deci: acuzarea, justificarea și închiderea unuia față de altul, imposibilitatea acceptării reciproce. Aceasta se evidențiază mai ales în capitolul al patrulea din Cartea Facerii [2], când Cain îl ucide pe fratele său Abel. Păcatul originar nu e doar o pată pasivă, ci o participare activă prin care acționează însuși Satana. El creează război în om și între oameni. Prin păcatul originar, omul s-a închis în sine, în egoismul său, și le-a pus granițe celor din jurul său. E incapabil să trăiască în Iubirea lui Dumnezeu. După căderea primilor îngeri, Lucifer a rămas la nivelul la care se afla; Sfântul Mihail, în schimb, crescut în lumină. Oamenii care au rămas credincioși lui Dumnezeu, au evoluat, au progresat în lumină și se află într-o relație strânsă cu Dumnezeu. Mai mult

”Reuniți în Cristos”, Fața Ta o caut, Doamne (Ps 26,8)

Lasă un comentariu

Reflecții și rugăciuni

de Tomislav Vlašić

Fața Ta o caut, Doamne (Ps 26,8)

 

Dragi ascultători, începem această întâlnire în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt. Fie ca puterea Dumnezeului Trinitar și Unic, ca viața Sa să se imprime în noi, ca să reînvie Chipul lui Dumnezeu în noi, pentru ca El să se manifeste și să vorbească întregului Univers.

În urma mesajului Sfântului Arhanghel Rafael dat prin Stefania Caterina, intitulat ”Chipul lui Dumnezeu” [1], reflecția noastră de azi are tema ”Fața Ta o caut, Doamne”. Am pus accentul pe participarea noastră, pe parcursul pe care trebuie să-l facem pentru a ajunge să ne cufundăm în Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul care vine de la Tatăl și de la Fiul, care-I unește pe Tatăl și pe Fiul și care unește toți fiii lui Dumnezeu. Noi căutăm Chipul lui Dumnezeu, iar eu voi încerca să vă ajut să progresați și, în mod special, să învățați să vă rugați în Spiritul Sfânt pentru a vedea Chipul lui Dumnezeu.

A vedea Chipul lui Dumnezeu nu este o experiență mistică sau carismatică, nu e o viziune și nici o apariție, ci e mai mult decât toate acestea. Tot ceea ce Dumnezeu ne dă în dar, ne ajută să progesăm pentru a ne regăsi în Spiritul lui Dumnezeu care, prin Isus Cristos, ne face să vedem Chipul Său, deoarece spiritul nostru, prin mijlocirea Spiritului Sfânt, pătrunde profunzimile vieții lui Dumnezeu.

Voi vă amintiți, desigur, cum, în capitolul 13 al Evangheliei după Matei, Isus vorbea în parabole mulțimii, și cum apostolilor le explica separat. Și-a exprimat durerea că oamenii nu vor să vadă sau nu sunt capabili să vadă, să audă, pentru a nu se converti. Dar apostolilor și ucenicilor le-a spus: ”Voi, însă, sunteți fericiți, pentru că ochii voștri văd și urechile voastre aud. Mulți profeți și drepți ar fi vrut să vadă ceea ce vedeți voi, și n-au văzut, să audă ce auziți voi și n-au auzit”. [2] A vedea Chipul lui Dumnezeu înseamnă a-L înțelege în Spiritul Sfânt. După cum știți, Isus explica parabola, spunând că cei care aud dar nu înțeleg sunt expuși, iar Satana le răpește cuvântul. Prin urmare, a vedea Chipul lui Dumnezeu reprezintă capacitatea omului, a spiritului omului, prin mijlocirea Spiritului lui Dumnezeu prin Isus Cristos, de a se cufunda în viața lui Dumnezeu, de a o pătrunde, de a o contempla așa cum fac sfinții, fericiții. Acesta este harul pe care Dumnezeu îl dăruiește tuturor celor care-l caută.

Astăzi, în contextul reflecției noastre, când privim tot Universul, avem harul lui Dumnezeu de a pătrunde acțiunea Sa în întregul Univers. Ceea ce trebuie să facem e să înțelegem, să parcurgem drumul de a fi reuniți în Cristos.

În reflecția noastră voi folosi capitolul al optulea al Scrisorii către Romani; voi extrage câteva idei și vă las pe voi, în această săptămână, să citiți, să aprofundați, să înțelegeți bogăția pe care Sfântul Pavel o exprimă în acest capitol. Presupun că aveți Sfânta Scriptură și că știți să o folosiți, deoarece e necesar acest lucru.

                ”Drept aceea, nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Cristos Isus.

                Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii,

                Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii – fiind ea slabă prin trup – a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului, şi pentru păcat, a osândit păcatul în trup,

                Pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după Duh.

                Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului.

                Căci dorinţa cărnii este moarte, dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace;

                Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate.

                Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.

                Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Mai mult

Chipul lui Dumnezeu

Lasă un comentariu

Dragi cititori,

în mesajul pe care vi-l propun, Sfântul Arhanghel Rafael ne invită să contemplăm Chipul lui Dumnezeu, pentru a primi lumină și forță și pentru a le manifesta tuturor. Ne amintește și că lumea creată așteaptă manifesarea fiilor lui Dumnezeu, despre care vorbește Sfântul Pavel în capitolul al optulea al Scrisorii către Romani. 

Pentru că făptura [Creația] aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde,

Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.

Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.

Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi,                  aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.” (Rom 8,19-23)                                                    

Vă doresc să căutați și să aflați Chipul lui Dumnezeu, plin de iubire și de bunătate, pentru a fi fericiți voi înșivă, pentru a-i face fericiți pe toți cei pe care îi iubiți și pentru a ajuta această omenire, atât de însetată de iubirea lui Dumnezeu și totodată atât de incapabilă să o caute.

Vă salut și vă binecuvântez în Cristos. Dumnezeu să vă dăruiască pace.

Stefania Caterina

Mesajul Sfântului Arhanghel Rafael din 2 iulie 2013

”Dragi frați și surori de pe Pământ! Vă aflați într-un timp de mare confuzie: confuzie în inimi, în familii, în popoare. Omenirea voastră merge pe un drum alunecos și nesigur. În ciuda multelor și repetatelor apeluri ale Cerului, oamenii nu se întorc la Dumnezeu, dimpotrivă, se îndepărtează tot mai mult. De ce aceasta? Pentru că majoritatea oamenilor caută multe lucruri, dar nu-L caută pe Dumnezeu, nu dorește să contemple Chipul Său.

Chipul lui Dumnezeu este unica oglindă în care omul se poate vedea pe sine, pentru că sunteți creați după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu. De aceea, a căuta Chipul lui Dumnezeu înseamnă a uita imaginea pe care o aveți despre voi înșivă sau cea pe care alții v-au atribuit-o, pentru a afla imaginea pură a ființei voastre, așa cum a ieșit din mâinile Creatorului. Puteți să ajungeți la aceasta doar dacă stați înaintea lui Dumnezeu, față în față, fără să vă ascundeți, fără să luați sau să adăugați nimic la ceea ce sunteți. În Chipul lui Dumnezeu găsiți propria voastră identitate și originalitatea persoanei voastre. Când Dumnezeu vă privește, o face cu iubire. Amintiți-vă episodul tânărului bogat care Îl interpelează pe Isus; Evanghelia spune: ”Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis…” (Mc 10,21). Privirea lui Dumnezeu e mereu iubitoare. Privirea Lui nu rănește nici atunci când revelează sărăcia voastră, nu umilește, ci vă face să vedeți ceea ce sunteți și ce ați putea fi, și o face pentru a vă ridica la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu.

Chipul lui Dumnezeu e un chip radios, pe care strălucește lumina adevărului. De aceea, cine trăiește în întuneric, nu dorește să se apropie de Chipul lui Dumnezeu. Omul care nu-L iubește pe Dumnezeu fuge de adevărul Chipului Său. Nu vrea să fie privit de Dumnezeu, se închide iubirii Lui. Așa a făcut Lucifer, înșelătorul și domnul minciunii: s-a răzvrătit față de Dumnezeu și a respins privirea Sa. De aceea, Lucifer nu mai poate vedea Chipul lui Dumnezeu. El nu are acces la dimensiunea spiritului pur, nu poate depăși Marea Barieră a Cerului. După căderea sa dezastruoasă, Lucifer a întâlnit Chipul lui Dumnezeu o singură dată: în Chipul lui Isus Cristos. A stat față în față cu El pentru a-L ispiti în deșert, L-a insultat în timpul Pătimirii, a crezut că L-a învins pe Cruce. Dar Isus a înviat, iar Lucifer Îl va revedea doar la sfârșitul timpurilor, în ziua în care va fi din nou față în față cu Isus Cristos, pentru a fi judecat de El. Mai mult

„Reuniți în Cristos”, Situația în care ne aflăm

Lasă un comentariu

de Reflecții și rugăciuni,  Vlašić

Situația în care ne aflăm

 

Dragi ascultători,

începem acest parcurs de rugăciune și reflecții din fiecare sâmbătă, la orele 18 (19, ora României), parcurs pe care l-am intitulat: ”Reuniți în Cristos”, iar astăzi prezentăm în mod special tema: ”Situația în care ne aflăm”.

Nu doresc să repet multele lucruri pe care le-am spus în toți acești ani, ci aș dori să pornesc de la cuvintele Sfântului Pavel, din primul capitol al Scrisorii către Efeseni:

“Aceasta este bogăţia Harului lui Dumnezeu,

pe care El l-a făcut să prisosească în noi…

făcându-ne cunoscută taina Voinţei Sale…

astfel cum hotărâse în Sine mai înainte,

spre economia plinirii vremilor,

ca toate să fie iarăși unite în Cristos,

cele din Cer şi cele de pe pământ.” (Ef 1,7-10)

Vorbim, deci, despre reunirea în Cristos a întregului  Univers.

Această temă este cunoscută tuturor creștinilor, este un adevăr de credință.

Eu mă prezint ca martor al evenimentelor care se află în curs  de desfășurare, evenimente legate de reunirea întregului Univers în Isus Cristos, ca martor al harurilor care sunt date omenirii pentru aceste timpuri.

Aș dori să vă ajut să vă pregătiți pentru aceste evenimente, să vă pregătiți dinlăuntru, ca să puteți fi reuniți în Cristos.

Când vă prezentăm evenimentele care au loc în Univers, vi le prezentăm așa cum sunt ele în ochii lui Dumnezeu, în modul în care El le conduce și cu instrumentele pe care El le dă pentru aceste timpuri, pentru a conduce întregul Univers la reunirea în Cristos.

Situația în care ne aflăm, mai ales noi, cei de pe Pământ, e gravă, dramatică. Doresc să subliniez câteva aspecte:

–  Până la sfârșitul anului 2012, omenirea de pe Pământ nu a dat un răspuns pozitiv în ceea ce privește reunirea tuturor lucrurilor în Cristos a întregului Univers; a eșuat în misiunea sa. Omenirea de pe Pământ, în special creștinii, sunt martori că Isus s-a întrupat pe Pământ, o singură dată pentru toată omenirea Universului, că a murit și a înviat. Aceasta este puterea enormă care ar trebui să acționeze în cei care-L mărturisesc pe Isus Cristos pe Pământ. Omenirea de pe Pământ nu a împlinit această datorie; ea trebuia să fie protagonista, să fie în fruntea misiunii de evenghelizare a Universului, unită cu instrumentele extraordinare, cu frații credincioși lui Dumnezeu din Univers. Aceasta nu s-a întâmplat.

–  Pământul a întârziat procesul de evanghelizare a Universului. Această evanghelizare, după cum ați fost informați, a fost încredințată omenirilor fidele lui Dumnezeu, în frunte cu umanitatea de pe Alfa Centauri.

–  V-ați întrebat ce înseamnă aceasta pentru Pământ? V-am spus că ritmul, tempo-ul se va schimba, că timpul este accelerat și că evenimentele se desfășoară mai rapid. Dumnezeu a decis să-Și împlinească promisiunile făcute, de a reuni totul în Cristos, și am auzit în repetate rânduri că Dumnezeu nu mai dă înapoi. Răspunderea Pământului este din nou mare; cu toții observăm cum evenimentele se derulează tot mai rapid; dar ne-am întrebat de ce? Evanghelizarea Universului a început; frații credincioși lui Dumnezeu din Univers nu așteaptă prea mult, ei pornesc, investiți cu mult har și putere.

–  Omenirii de pe Pământ i-a fost lăsată misiunea de a evangheliza Pământul, dar nu este vorba despre o evanghelizare făcută pe baza catehezelor elementare, ci despre planul de reunire în Cristos a întregului Univers. Ce spuneți? Ați dat un răspuns, ați format nuclee? Rugăciunea voastră, atât individuală cât și colectivă are acest conținut? S-a îmbunătățit calitatea grupurilor de rugăciune, a Celebrării Euharistice, a relațiilor dintre creștini? Sunt întrebări la care puteți răspunde voi și fiecare dintre noi.

–  Pentru acest an, Pământului îi este acordată o putere extraordinară, și sunt martorul acestui fapt, puterea Preasfintei Treimi, acțiunea Trinitară. Pământul este chemat să primească această putere Trinitară. Biserica și-a definit identitatea sa în profesarea, manifestarea Vieții Preasfintei Treimi și-n celebrarea Jertfei lui Cristos.

–  După șase luni care s-au scurs, ne întrebăm dacă am răspuns, dacă am răspuns la punctele clare pe care Sfântul Mihail, Precursorul celei de-a doua veniri a lui Isus, le-a dat, pentru a parcurge acest drum al reunirii în Cristos: formarea nucleelor, pentru ca tot poporul să devină un singur nucleu, o inimă și-un suflet și pentru a ajunge la Rusaliile Cosmice. Isus, în mesajul Său, a vorbit despre viitorul poporului Său, pe care-l vede format din multe nucleee, care, la sfârșit, se transformă într-un singur popor în întregul Univers, poporul lui Dumnezeu.

–  Reflectați dacă omenirea de pe Pământ, creștinii, au răspuns. Dacă va lipsi un răspuns minim necesar din partea Pământului în acest an, ce anume poate face Dumnezeu? Poate să respecte libertatea oamenilor de pe Pământ care vor să-l distrugă, să-l cufunde în abis, sau să intervină din exterior. Voi știți ce înseamnă să intervină din exterior? Înseamnă să trimită încercări. Dacă nici prin suferințe oamenii nu sunt dispuși să-L primească pe Dumnezeu, așa cum L-au primit sfinții, care erau bucuroși să fie părtași la legile lui Dumnezeu, Dumnezeu va trebui inevitabil    să-Și conducă restul poporului; îl va conduce pentru a-l uni lui Cristos, împreună cu întregul  Univers.

–  Apelul meu se adresează tuturor oamenilor de bunăvoință, și celor care nu cred în Dumnezeu, care nu cred în Isus Cristos, și este acesta: doriți adevărul, acționați în adevăr! Nu faceți compromisuri cu adevărul. Orice om de știință ar trebui să fie integru, să spună adevărul.

–  Mă adresez, însă, într-un mod special creștinilor: ei au misiunea de a manifesta viața Trinitară a Dumnezeului Unul și Întreit, să-L manifeste pe Isus Cristos. Ei au datoria să ajungă la o viziune clară, ca prieteni ai lui Dumnezeu.

Ce anume se întâmplă în Univers? Cum conduce Isus desfășurarea evenimentelor? El le-a încredințat apostolilor, și într-un mod deosebit lui Ioan, Petru și lui Iacob, planurile Sale, viața Sa. Tot așa, El dorește să le reveleze, să le încredințeze prietenilor Săi, celor care doresc să-L urmeze cu sinceritate, ceea ce se petrece în Univers. Dar acest lucru e posibil doar printr-o convertire sinceră, printr-o deschidere interioară. Iată de ce noi v-am invitat pe toți să ne unim în rugăciune sâmbătă seara, la orele 18. Desigur, cine nu poate atunci, poate să aleagă un alt moment, dar ar fi frumos să fim toți uniți măcar în spirit, la orele 18. Noi atunci începem să ne rugăm, apoi vă trimitem reflecția noastră, după care continuăm să ne rugăm asupra voastră, pentru voi.    Rugați-vă și voi. Ce anume să vă rugați? Ceea ce ați învățat. Creștinii au toate mijloacele: au sacramentele (Sfintele Taine), o au pe Preacurata Fecioară Maria, Îl au pe Dumnezeu în mijlocul lor, îi au pe sfinți; Dumnezeu a adăugat și instrumentele extraordinare. Creștinii știu să se roage. Eu doresc și aș vrea să vă ajut să aprofundați rugăciunea, ca să puteți avansa în rugăciune, pe drumul vostru înspre Dumnezeu și în transformarea voastră.

 Să ne rugăm, deci, acum:

 În Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Doamne, cu Harul Tău, trezește memoria sufletului nostru, amintirea a tot ceea ce suntem în Tine, amintirea identității noastre, a misiunii noastre. Trezește spiritul nostru pentru ca, cu ajutorul Harului, să putem primi toate impulsurile Spiritului Tău. Luminează mintea noastră, întărește-ne voința, călăuzește-o.

Fără ajutorul Tău, chiar și ceea ce ne rugăm poate fi o activitate care se învârte  în jurul nostru, iar lecturile (lirurgice) pe care le auzim nu ne spun nimic, sau ne spun foarte puțin. O, Isuse, deschide-ne inimile, deschide drumul înaintea noastră.

Astăzi, Biserica celebrează sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel. Catolicii au participat astăzi la Liturghie, au ascultat lecturile. Eu aș dori să vă ajut să faceți niște pași concreți prin aceste lecturi.

Să luăm figura Sfântului Petru: în cap. 16 din Evanghelia după Matei (Mt 16,15-17), ne este prezentată mărturia sa că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Isus l-a lăudat, ”Fericit, ești, Simone”,  spunând că această cunoaștere nueste trupească, ci provine de la Tatăl din Cer care i-a revelat-o.

Doamne, eu te rog: deschide adâncurile noastre și arată-ni-L pe Fiul Tău, arată-L tuturor oamenilor de bunăvoință.

Petru nu era perfect, trebuia să-și corecteze atitudinea prin diferite încercări. Și a             corectat-o.

La sfârșit, când a participat la Învierea lui Isus, Cel Înviat l-a întrebat: ”Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”, și Petru răspunde: ”Doamne, Tu știi că te iubesc!”, după care Isus îi arată drumul pe care va trebui să-l parcurgă: ”Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești”. (In 21,15.19)

În acest moment îl vedem pe Sfântul Petru matur, lăsându-se condus de iubirea lui Dumnezeu.

Doamne, te rugăm să ne ajuți să ne lăsăm conduși de iubirea Ta, iubindu-Te mai presus de toți și de toate. Atunci, evenimentele vieții noastre, oamenii, nu ne vor putea clinti de sub privirea Ta. Vom fi capabili să umblăm și pe drumuri sinuoase și să depășim chiar și încercarea morții, să rămânem cu Tine.

 

Petru și-a dăruit viața lui Cristos, și, de atunci, toată viața sa a fost o mărturie a acestei iubiri a sale pentru Cristos.

Să vedem, atunci, în textul pe care l-am auzit în Liturghia de astăzi, cum Dumnezeu îl conducea pe Petru, care-L iubea mai mult decât orice și-L mărturisea spunând că ”nu există niciun alt nume sub cer  în care putem fi salvați” (Fap 4,12), fapt pentru care a fost aruncat în temniță. Iacob, a fost ucis, Petru era în închisoare, în așteptarea încheierii Sărbătorii, așteptând să fie judecat și, foarte probabil, condamnat la moarte, pentru că aceasta era pe placul jidovilor iudeilor.

Fap 12,7-12 ”Cu o noapte mai înainte, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri iar în faţa uşii santinelele păzeau închisoarea.  Dintr-o dată a apărut un înger al Domnului şi o lumină a strălucit în celulă. Îngerul a lovit coasta lui Petru, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Atunci lanţurile i-au căzut de pe mâini.  Îngerul i-a zis: „Îmbracă-te şi ia-ţi sandalele!” Şi Petru a ascultat. Îngerul i-a mai spus: „Pune-ţi mantia şi               urmează-mă!” Îngerul a ieşit iar Petru l-a urmat, fără să ştie că ceea ce făcea îngerul era adevărat; credea că este o vedenie. Au trecut de primul post de gardă, de al doilea şi au ajuns la poarta de fier care dădea spre oraş. Aceasta s-a deschis singură în faţa lor. Odată ieşiţi afară au ajuns într-o stradă, apoi, dintr-o dată, îngerul l-a părăsit.  Atunci Petru, venindu-şi în fire, a zis: „Acum ştiu cu adevărat că Domnul l-a trimis pe îngerul său, care  m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de soarta pe care mi-o dorea poporul iudeu”.

Așa cum îl conducea pe Petru, Isus vrea să ne călăuzească pe fiecare dintre noi, potrivit cu originalitatea noastră, cu misiunea noastră, dacă I-am dăruit viața lui Isus și-L iubim mai presus de orice, adică dacă-I permitem să acționeze neîncetat.

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu ne-ai deschis calea și ne-ai dat toate posibilitățile. Ajută-ne să ne deschidem inima și să Te urmăm. Fără această deschidere față de Tine, noi nu putem înțelege nimic. Punem în discuție miracolele, intervențiile Tale, nu vedem lucrarea Ta, Mâna Ta, rătăcim.

Doamne, dă-ne harul de a ne converti. Noi nu suntem îndreptățiți să spunem: eu nu cunosc Universul, cum pot participa? Nu avem dreptul să spunem: ”Isus nu mi-a vorbit mie, așa cum le-a vorbit altora. Cum pot să știu?” Tu ești Cel care ne călăuzești pe fiecare din noi. Nu e o problemă comunicarea cu frații credincioși din Univers, cu îngerii; problema constă în faptul că noi nu suntem dispuși să comunică cu noi înșine, cu aproapele nostru, că nu reușim să fim transparenți, corecți unul cu altul.

Doamne, te rugăm să intervii în poporul Tău, pentru că creștinii nu ar trebui să fie așa. Dacă noi, creștinii, ne schimbăm, dacă ne vom deschide Ție, Universul se va deschide tuturor: toți vom cunoaște drumul, căile Tale care duc la Tatăl. Dă-ne Harul Tău în aceste timpuri, amintește-ți de toți aceia care sunt de bunăvoință. Amintește-și că mulți oameni în afara Bisericii așteaptă să vadă Chipul Tău în creștini.

Atingem și figura Sfântului Pavel. Abia primită revelația, după cum mărturisește în Scrisoarea către Galateni (Gal 1,15-17), imediat, fără să se consulte cu nimeni, Pavel L-a primit pe Isus Cristos și a început să-L mărturisească; s-a dus imediat în pustiu ca să aprofundeze în tăcere, în rugăciune, relația sa cu Isus.

Doamne, te rugăm, atinge-ne inimile!

Am auzit multe cuvinte despre Tine; acum a venit timpul să ne transformăm. Tu dorești să ne transformăm. Dăruiește-le tuturor celor de bunăvoință harul să se trezească și să pornească imediat, să ia o atitudine responsabilă, chiar eroică, asemenea Sfântului Pavel, pentru a Te mărturisi, renunțând la sine.

Într-un alt pasaj, din Cea de-a doua Scrisoare către Timotei, Pavel scrie: ”Preaiubitule,  eu sunt deja oferit ca jertfă și clipa plecării mele a sosit.  Am luptat lupta cea bună, am alergat şi am ajuns la ţintă, mi-am păstrat credinţa.  De acum nu-mi rămâne decât să primesc cununa învingătorului, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua aceea, şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care aşteaptă cu dragoste arătarea Lui în mărire” (4,6-8).

În fața încercărilor, înaintea morții, fă ca, asemenea Sfântului Pavel, și noi să putem să așteptăm cununa, nu sfârșitul. În toate încercările, dorim să te preamărim; Tu vei fi preamărit, iar noi Te vom preamări.

Doamne, Te rugăm să ne dăruiești iubirea Ta, pentru ca în iubire să așteptăm manifestarea Ta, care va avea loc atunci când totul va fi reunit în Tine.

Noi o dorim din toată inima.

Continuăm cu rugăciunea Tatăl nostru, reflectând:

Tată, Tatăl nostru, Tatăl tuturor oamenilor, al tuturor creaturilor, 

Care ești în Ceruri,

sfințească-se Numele Tău,

vină Împărăția Ta,

facă-se Voia Ta,

precum în Cer, așa și în întregul Univers,

în cei vii și-n cei răposați.

Să se realizeze Împărăția Ta de iubire, de pace, de viață veșnică,

în toți oamenii care doresc să intre în Împărăția cea Veșnică.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi,

dăruiește-ne tot ceea de ce avem nevoie pentru a ajunge la Tine, în glorie,

chiar și lucrurile necesare pentru a trăi pe Pământ.

Și ne iartă păcatele nostre; noi ne străduim să-i iertăm pe cei care ne greșesc

așa cum Tu ne-ai iertat pe noi.

Nu lăsa să cădem în încercări, în ispite,

În atâtea lucruri care ne depărtează de Tine! Păzește-ne, ocrotește-ne

și condu-ne la viața veșnică!

 

Și binecuvântarea lui Dumnezeu să coboare peste voi toți,

iar Dumnezeu, care Se dăruiește pentru toate creaturile Sale,

în special pentru fiii Săi, oamenii,

să-Și arate iubirea Sa, iar voi să simți această iubire,

care conduce întregul Univers și toată viața voastră

înspre o dimensiune nouă, înspre transformarea omenirii în Făptură Nouă.

Eu vă binecuvântez, vă însoțesc cu rugăciunea, cu oferirea noastră, a tuturor,

în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.

Ne auzim sâmbăta viitoare.

Older Entries Newer Entries